De ce o publicație trebuie să menționeze pe diplomă că unde anume înmânează un premiu sau alt fel de distincție? Pentru fală și diverse interese?
Dacă un scriitor primește Premiul revistei X, nu e tot una că publicația îi oferă scriitorului premiul în redacție, sau în spatele blocului ori în gară sau în alt obiectiv? Este premiul primit pentru o anumită lucrare literară, nu pentru alte cele.
A, da se știe că la un anumit festival sunt invitați mai mulți reprezentanți ai unor publicații care oferă premiile în cadrul evenimentului respectiv, că doar poate directorul unei anumite reviste îi va oferi și organizatorului festivalului o distincție. Concret pentru ce să-i acorde și acestuia o distincție? Ho, ho, ho, păi câte ”principii” se pot enumera pe poptiroșul acela, pardon !, pe înalta distincție, cum că X a contribuit în mod deosebit la imaginea revistei cu pricina. Concret cu ce a contribuit? Cu bani? Cu produse pentru o anumită chermeză, ba nu …pardon!, adică pentru protocoale? Când unii n-au publicat nimic , în viața lor ceva într-o anumită revistă, nici măcar o poezie tip ”Haiku”, dar au fost premiați, pe când alții chiar dacă au fost publicați în multe numere ale revistelor respective cu zeci de poezii, nu le-a acordat nimeni nici măcar un simplu ”bravo”. Începând de pe o scară de bloc social dintr-un anumit cătun și până într-o instituție de rang înalt din capitală, unde ați auzit că cineva a oferit cuiva în plan literar o mențiune fadă măcar, strict pentru creație, fără a avea invitație, sau fără a fi acaparat într-o anumită gașcă sau fără a fi coleg ori prieten bun cu cineva, ori fără percepția rangurilor, funcțiilor sau în aport financiar? Nici vorbă. Doar nu credeți stimați participanți că dacă veți trimite materiale literare așa ”clandestini” prin mail pentru un anumit concurs, adică fără a avea pe cineva sus pus în conducerea unui obiectiv sau în juriu, doar prin valoare vei primi o mențiune chioară măcar? Nici vorbă. Când au primit o diplomă ”seacă” măcar marii scriitori Mihai Eminescu, Nicolae Labiș, Panait Istrate, Petre Ispirescu și mulți alții care au fost considerați Titani ai literaturii române? De ce nu au primit nici măcar o mențiune fadă acești mari scriitori? Cine poate jura cu mâna pe Biblie și pe Sfânta Cruce în tr-o anumită biserică, de față cu un preot că a primit undeva o distincție numai prin valoarea creațiilor , fără să fi pus măcar o vorbă cineva pentru el., pentru a i se da un premiu indiferent ce și cum a scris? Unde credeți că s-au acordat unor necunoscuți premii , ca astfel să lase deoparte pe unii din gașca lor, sau să nu premieze ofițeri de rang înalt, profesori universitari, clerici și alți funcționari de seamă și să acorde distincții unor ”funcționărași” de duzină, chiar dacă cei de pe urmă au avut creații extrem de valoroase? Poate la edițiile e-inșpe și n-ainșpe după ce au acordat tuturor celor dintr-o anumită gașcă diferite premii, ori dacă s-a format o ”breșă” în planul lor de premiere, sau în final dacă s-au hotărât din start să acorde tuturor diferite distincții, indiferent de valoarea, non valoarea sau numărul participanților. E drept că unele distincții s-au dat cândva și prin valoare, însă dacă participantul cu pricina nu ar fi mers în principiul rangurilor, funcțiilor sau prin conjuncturi și interese de diverse feluri, distincția/distincțiile ar fi mers fără doar și poate la altul/alții cu cunoștințe.
În fond, dacă eu aș acorda cuiva din partea revistei ”Sintagme codrene” un premiu pentru valoarea creațiilor sale, premiul respectiv nu are aceeași însemnătate că îl voi înmâna scriitorului fie în redacția revistei, la munte, la mare, într-o anumită piață sau la un anumit festival? Premiul respectiv poate fi oferit de revista cu pricina unui anumit scriitor pentru valoarea creațiilor sale și nu are altă conotație pentru a se scrie altceva pe diploma care atestă că cine a eliberat documentul respectiv.
Vasile Dan Marchiș
fondator manager al revistei Sintagme codrene

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..