Cel de-al patrulea volum al autoarei Alexandra Gheorghe, elevă în clasa a IX-a la Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret” Buzău, ne dezvăluie cea mai frumoasă parte a sufletului ei cu care ascultă „Șoapte din lumină”. Ea a descoperit că Dumnezeu ne vorbește în șoaptă, dar puțini dintre noi reușim să-L auzim. Apoi, din ce în ce mai puțini sunt cei care Îi ascultă șoaptele și foarte puțini le înțeleg și transmit mesajul celor apropiați.
Și cum Dumnezeu a rostit prima dată „Să fie lumină!”, fiecare dinte celelalte rostiri ale Sale conțin în ele lumina de la început. De aceea, citind versurile autoarei Alexandra Gheorghe îți dai seama că, atunci când ascultă „Șoapte din lumină”, gustă din „Pâinea noastră”, că-i divină și poartă pe ea „Semnele vieții”, coapte în „Lumina dimineții”.
Alexandra, „Între dor și infinit”, alege „Ultimii trandafiri” și-i culege că, din „Parfum de dor” încă știe „Povestea fluturilor” să o scrie, chiar și-atunci când „Umbra unei zile” îi trezește „Amintiri” subtile, din care, în „Tăcere” s-adune „Șapte minute și o minune”.
Prin versurile sale, Alexandra te poartă prin „Tunelul de dor…” de unde scoate la lumină „O nouă speranță”, care are la bază educația primită în cei „Șapte ani” de acasă, pe care i-a petrecut în „Armonie”, înțelegând mesajele primite prin multe „Semne”, că orice „Schimbare”, din interior sau din afară, duce către „Renașterea” noastră a tuturor, pentru că „Suntem Oameni!”
Dacă Dumnezeu vorbește mai multe „Limbi străine”, atunci ar trebui să înțelegem că rostirea se face tot în „Șoapte din lumină”, iar „Pedeapsa”, de care ne este tuturor frică, este în strânsă legătură cu „Trădarea” și cu alte fapte ale noastre care, de multe ori, creează chiar și „Paradoxul dorințelor”, uitând parcă și de „Bucuriile vieții”.
Temele abordate de Alexandra în volumul de față au ca esență lumina divină, ca soluție unică de salvare a oricărei persoane, indiferent de vârstă, de a se ridica și a trece de la „Agonie”, sau din starea de „Copilărie pierdută”, într-o altă etapă a vieții, în care să-și amintească de „Nemurire”, ca o „Întruchipare” a bucuriei și frumuseții.
Dacă <<„Toamna” se numără bobocii>>, Alexandra își numără anii, adăugând câte un trandafir în buchetul vieții, dar și câte un nou volum, udat cu iubire un an întreg, ca o joacă de-a „Paparuda”.
Multe dintre poeziile Alexandrei sunt ca niște rugăciuni în care sunt implicați cei dragi inimii sale. De aceea se poate ruga: „Iubește-mă Tu, Doamne!”, ca iubirea divină să ajungă în „Inima mea”, acolo unde îl port pe „Fratele meu”, dar și pe „Bunicul meu”, că acolo este „Căsuța mea” și „Șoapte din lumină” îmi spun „Să nu uitați niciodată…” ceea ce mi-ați promis: „o viață plină de iubire,/În care, liniștită, să-mi țes visurile!…”
Iată că, folosindu-mă de titlurile poeziilor scrise de Alexandra în acest volum, am reușit să pun șoaptă lângă șoaptă și să las lumina să-și deșire firul, pentru ca apoi să se strângă într-un ghem strălucitor, care să lumineze Calea autoarei.
Felicitări, Alexandra!
Elena Căpățînă,
președinte Liga Scriitorilor, Filiala Buzău,
membru în Uniunea Ziariștilor Profesioniști

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..