Rețetă pentru suflet
Acolo stă bărbatul meu la cap c-o mândră
cruce,
Chiar de-aş dori să fiu cu el, nu are
cin-l-aduce…
îl aducea pe vremuri dorul şi dragostea – i
curată,
Acum cu dor îi pregătesc coliva
frământată :
Pun grâul, ce-a-nfrățit în câmp, în apă ca să
fiarbă…
Îmi amintesc cum, obosit, se odihnea pe
iarbă…
Acum odihnă și – a găsit, c-avea nevoie
multă,
Muncise-n anii lui puțini cât alții într-o sută.
Și pun esențe – n grâul fiert să – i fie trupul
dulce,
Frământ cu dragoste și – accept ca alții să – |
mănânce.
În coșul cumpărat de el, merinde pun și
vinul,
Să-i fie sufletului său precum i-a fost și
ciñul…
Se duse viața – i ca un fum ce difuzează-n
aer,
S-a deșirat așa rapid ca firul dintr-un caier…
și stă acolo – n țintirim, unde-am jurat odată
Că ne-om iubi pân’la mormânt cu dragoste
curată.
2007, Vernești, Buzău, România, Georgeta
Tudor


