Eugen Serea
Ne-Plecarea
Eu n-am să plec, doar vi se va părea
Că-n lut mă voi întorce, lut fiind,
Dar duhul meu, de-a pururea viind,
Mai mult ca-n vremea când nu se zărea
Va străluci, ce nu știa știind…
Eu n-am să plec, doar voi urca ușor
Din stea în stea, pe treptele de jar,
Trecând de al Luminilor Hotar,
Că umerii, de-acum, nu mă mai dor
De greutatea razelor de Har…
Eu n-am să plec din toate câte sunt,
Iluzii doar voi părăsi și vis…
Și umbre peste Sfântul Antimis
Nu voi mai da cu versul meu cărunt,
Ci vă va fi Lumină în abis…
Eu n-am să plec: precum am fost, voi fi
Când fulg de nea, când râu de curcubeu,
Când al pustiei Glas din Dumnezeu
Ce strigă dinspre zările târzii
Către creștini cu sufletul ateu…
Eu n-am să plec din cei ce m-au iubit
Și m-au văzut până-n adânc de gând
Așa cum sunt, văzduh cutremurând
Și untdelemn și vin celui zdrobit
Turnând pe răni, de mila sa plângând…
Chiar și din cei ce nu m-au înțeles
Și mi-au adus cândva o vină grea
Cum că adăp mulțimi cu apă rea
Și-aduc în Templul Domnului eres,
Eu n-am să plec…Doar li se va părea!
( vol. Ninsoare în august)
by