Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea – Niciodată (poezie)

Eugen Serea – Niciodată (poezie)

Niciodată – Eugen Serea

Prieteni, nu vă plângeți niciodată
Că viața-i iad ce nu se poate duce;
Avem poeți, cărând încă o cruce
Pe lângă cea de orice om purtată…

Poetul simte Viața prin toți porii,
Și Moartea, tot așa, la fel de vie,
Ca un ascet, că Lumea e-o pustie
În care fiare sfâșie dresorii…

E-o rană sângerândă el, poetul,
Deschisă către cerul care tace;
Durerea lui e pură și vă place,
Dar nu-i pricepeți ruga și regretul…

Cândva, poetul a venit din stele
Și tot acolo merge când se duce:
Când el apune, steaua lui străluce
Între oglinzi curate, paralele…

Cui să ne lași, poetule, când Sorbul
Te-o amăgi ca Dincolo-i mai bine?
Tu ai să treci pe Puntea de Suspine,
Noi vom rămâne unde-i rege Morbul…

Poetule! O clipă doar, ascultă:
Nu te grăbi, mai stai în sfera noastră!
Ia tot ce vrei, că Perla cea albastră
Îți aparține: stranie, ocultă…

Poet pribeag, mai spune o poveste
Despre Frumos și Bine și Dreptate
Și Adevăr, în ultima cetate
A Celui ce va fi, a fost și este…

joi, 11 februarie 2021

Facebooktwitterby feather