Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea – Voi pleca

Eugen Serea – Voi pleca

Eugen Serea
Voi pleca

Da, voi pleca, o știu, o știți prea bine,
Cândva, în albe zări, de Soare pline,
Îmi voi topi în geana depărtării
Catargele corăbiilor sării
Din ochiul umezit de dor nestins
După un Sfinx pe care nu a nins.

Nu iau cu mine-n suflet Lumea voastră
Când voi pleca în steaua mea albastră,
Rătăcitor prin sfere translucide
Înveșnicindu-mi tot ce nu ucide
Aducerea aminte de Pământ
Între un leagăn sacru și-un mormânt.

Îmi voi dori atât, Copacul Vieții,
Fugind spre el prin roua dimineții,
Desculț, fără sandalele gândirii,
Le-am scuturat de glodul amăgirii
Și le-am lăsat la margine de drum,
Până s-or face praf în vânt și scrum.

În fața mea va sta Nemărginirea,
Am să-i ating arcușul cu privirea
Și, acordându-i stringuri moi, de raze,
Îi voi cânta un imn Sublimei Staze,
Din partitură cuantică, de corb,
Pe un libret visat de-un înger orb.

Apoi voi pipăi oglinda clară
A Apei ce pe toate le separă,
Portal Stelar, de-aici către Niciunde,
În care piere orișice pătrunde,
Să reapară Dincolo, în Tot,
Dar înflorit ca via lui Nabot…

marți, 31 mai 2022

Facebooktwitterby feather