Parcul din partea de miazănoapte a Palatului Comunal din oraşul Buzău, curat, cochet, util, a primit numele de „Vasile Voiculescu”, fiind dăruit şi cu un bust al scriitorului născut la Pârscov (sculptor Bogdan Hojbotă). Pe una din laturile soclului este cioplit următorul text: „Vasile Voiculescu 13 octombrie 1884-26 aprilie 1963. Născut la Pârscov-Buzău. Medic, scriitor, poet. Combatant în Războiul pentru Întregirea Neamului 1916-1919. Militant în rezistenţa anticomunistă din România. Membru post-mortem al Academiei Române 1993. Cetăţean de onoare post-mortem al Municipiului Buzău.” Cum se poate observa, acesta conţine un pleonasm: „scriitor-poet” şi o afirmaţie discutabilă: „militant în rezistenţa anticomunistă”. Cum am demonstrat în monografia din 2012, V. Voiculescu lua parte, după 1946, la activitatea grupului teologic „Rugul aprins”, unde nu se făcea politică şi nu se conspira. Se ţineau conferinţe urmate de dezbateri liturgice, se făceau audiţii muzicale, se citea, la Mănăstirea Antim sau la domiciliul unor participanţi. Acest lucru nu era pe placul autorităţilor care nu i-au trecut cu vederea nici publicarea, în anii războiului, a trei poezii cu mesaj antisovietic („Neagra labă”, „Noul arhitect” şi „Cerşetorul”), a altor două în care elogia războiul din Răsărit („Transnistria” şi „Suntem ai mântuirii faur”), ca şi refuzul de a colabora la publicaţii marxiste şi faptul de a fi scris poezii cu subiect mistic. Cât priveşte informaţiile: „membru al Academiei Române – 1993” şi „cetăţean de onoare post-mortem al Municipiului Buzău” acestea sunt inutile, ca şi diplomele care le-au însoţit, dovedind derizoriul în care a fost închisă personalitatea lui V.V. Folosesc aceste onoruri târzii urmaşilor săi contemporani: Marioara Voiculescu şi Andrei Voiculescu? Nicidecum. Vorbe…
Suntem de părere că foaia de marmură suporta mai bine un vers simbolic pentru întreaga sa creaţie, cum ar fi: „Atinge, Doamne, vremelnicia mea…”
Noi vorbim, noi auzim!
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..