Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » FLORIN T. ROMAN – Furtuna unei nopţi de vară (ancestrală)

FLORIN T. ROMAN – Furtuna unei nopţi de vară (ancestrală)

E seară şi vântul începe să bată

Nori negri adunând peste sat;

În zare fulgere cerul străbat

Şi ecouri de tunet câteodată

                             Văzduhul răzbat.

 

Sătenii cu coasa în spate aleargă,

Spre case se-îndreaptă cu toţii.

Iar carele în scrâşnetul roţii

Pe drum de lut parc-ar vrea ca să spargă

                              Liniştea nopţii.

 

Dar iată că ploaia începe să cadă

Izbind cu putere pământul.

Codrul se zbate, şuieră vântul,

Lovind cu furie, lan şi livadă,

                               Ferească sfântul!

 

De frică întreaga natură vibrează,

Plâng sălcii aplecate spre râu,

Se-înghesuie frunze, spice de grâu

Pe ramuri, în holde, toate dansează

                                În ritmuri de brâu.

 

Se joacă cu luna pe cer greu, de cleştar

Doi nori întunecaţi, de sezon,

Stelele fug, iute, spre Orion

Şi Carul Mare scârţâie iar, solitar,

                                Stingher, monoton.

 

Dar iată că ploaia acum se opreşte

Şi vântul împrăştie norii.

La drum din nou pornesc călătorii

Şi soarele la drum iarăşi porneşte:

                                Plutind, vin zorii.

-din volumul „Ghiduşii de adolescent”, 1985 –

Facebooktwitterby feather