„Claudiu Dumitrache este un simbol pentru viitorul creației intelectuale care nu trebuie să moară niciodată” – acestea sunt cuvintele scrise de către Președintele Academiei Române Ioan-Aurel Pop (dr.hab., profesor universitar, rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, membru titular al Academiei Române, istoric român, scriitor). Astfel vorbind, cultura și literatura națională română s-a îmbogățit cu o personalitate distinctă, cu un intelectual de valoare care la vârsta de numai 20 de ani este recunoscut de către Asociația Cartea Recordurilor din România ca cel mai tânăr autor de autobiografie – volumul autobiografic întitulându-se „20”, publicat la Editura Coresi din București, 2019, înglobează activitatea muzicală a tânărului artist Claudiu Dumitrache (născut la 7 mai 1999, București) cu începere de la vârsta de 12 ani și până la 20 de ani. Un lucru nespus de impresionant pentru societatea și cultura română, în centrul discuției plasându-se personalitatea scriitorului și muzicianului Claudiu Dumitrache (artist vocal, compozitor, poet, scriitor, analist cultural, editor, redactor șef al revistelor Regal Literar și Sapio).
Despre fenomenul Claudiu Dumitrache s-a discutat mult în ultimul timp, s-au realizat nenumărate interviuri cu Domnia sa, fiind scrise, în același timp, și foarte multe cronici în adresa protagonistului. La rândul meu, sunt onorată de a înregistra câteva memorii despre acest intelectual tânăr înzestrat cu mult talent creativ, care cu pana scriitoricească și a vocației muzicale plăsmuiește lucruri nespus de frumoase pentru sine și pentru semenii săi. Deci, așa cum s-a menționat de la început, Claudiu Dumitrache la vârsta de 20 de ani se prezintă cu o carte de vizită bine conturată și promițătoare, succesele înregistrându-se prin arta scriitoricească, muzicală, editorială etc. Dacă să ne referim la reușitele obținute în plan muzical, atunci argumentele sunt pline de rezultate și acțiuni formidabile, întemeiate pe un talent nativ care în evoluție emană doar capacități deosebite într-un domeniu sau mai multe domenii de activitate creatoare. Tânărul muzician Claudiu Dumitrache a apărut în peisajul artistic național în anul 2016 cu compoziția muzicală „Lumea mea”, melodia fiind compusă de el, iar versurile au fost scrise de mama sa Gabriela Dumitrache. Deja la vârsta de 13 ani devine laureat al Premiului pentru tehnică și expresivitate vocală de excepție în cadrul unui festival de la Tinerimea Română din anul 2013, premiu acordat de renumitul dirijor și maestru în arta corală Voicu Enăchescu (președinte al Asociației Naționale Corale din România, director artistic al Centrului Național de Artă „Tinerimea Română); iar în anul 2014, participând la o emisiune-concurs de la ZUTV, cu talentul său artistic produce o puternică impresie asupra juriului format din renumiții artiști Mirabela Dauer, Ruby și What’s Up. Ulterior, în 2016 lansează primul single, întitulat „Lumea Mea”, iar în același an Domniei sale i se decernează Premiul special „Music Awards Tv la Battle of the Voices”. Continuând cu un succes remarcabil în arta muzicii și a culturii românești, Claudiu Dumitrache este deținător al multor premii de valoare, în cele din urmă devenind membru al comunității Elita României, membru al Uniunii Naționale a Artiștilor din România, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și al Comunității profesioniștilor romi, și, nu în ultimul rând, având titlul de Cetățean de Onoare din partea autorităților locale din zona sa de reședință. Despre calitățile și meritele excepționale în domeniul artei muzicale ale lui Claudiu Dumitrache au scris renumiți actori și personalități precum Dida Drăgan (solistă vocală și autoare de versuri), actorul american Michael Airington, Romanița Iovan (scriitoare și creatoare de modă), cântărețul EB Davis sau Michaela Rose din legendara trupă Arabesque, precum și mulți alții. Cu adevărat, este ceva nemaipomenit de frumos să descrii activitatea unei personalități atât de tânără și atât de talentată.
Cu referire la creația poetică, vom menționa că cele scrise de Claudiu Dumitrache sunt lucrări prețioase, opere inedite care, cu certitudine, vor rămâne înscrise pentru totdeauna în tezaurul cultural românesc. Debutând editorial în anul 2018 cu volumul de versuri „Boemia unui mort” (Editura Amurg Sentimental), autorul pune în centrul atenției un conținut filozofic care dovedește și exprimă înțelepciune umană și măiestrie scriitoricească autentică, poemele ilustrând o viziune plină de sensibilitate accentuată asupra lumii spirituale, asupra lumii pământești prin intermediul căreia se resimt și se desprind constant stările sufletești ale scriitorului față de tot ceea ce îl înconjoară – „Aud un glas astral demult/ Nu pot răspunde, cred că-s mut/ Aud un râu ducând spre nord/ Eu sunt în mare, nu ştiu să înot// Aud o pasăre măiastră/ Mă cheamă-n lumea împărătească/ Eu stau în patul de pământ/ Nu pot zbura şi mor curând” (v.Chemare). Trecând de la real la ireal și viceversa, de la o condiție la alta, autorul cu un impuls divin și o inteligență aparte redă cu multă iscusință mesajul artistic atât prin versul clasic cu rima/ dar și fără rimă, cât și versul alb (precizăm cele scrise de doctorul și profesorul universitar Ștefan Lucian Mureșanu: „în poezia lui Claudiu Dumitrache obserăm o îmbinare de două tehnici: aceea a versului alb cu toate atributele versului classic, însă fără rimă, și a tehnicii folosirii versului liber în care regulile sunt aplicate/ eludate după cum doreşte poetul, neţinând cont de unele dintre acestea….”), ca efect peisajul realizat având componenta unei vieți trăite prin care se conturează în mod deslușit dorința de a înregistra în limbaj poetic vibrațiile acelor sentimente ce exprimă atitudine de responsabilitate față de realitate, simțire, credință, convingere, speranță, dar și față de propria conștiință unde prin cunoașterea intuitivă sau reflexivă se obține un spectru de valori care într-o anumită condiție determină esența lucrurilor din jurul său „În al tuturor glas de atomi/ Mi-aş trimite strigătul/ În cele mai adânci oceane/ Mi-aş afunda sufletul// În a ta umbra aş sta/ Călăuză aş vrea să-ţi fiu/ Pe inimă te-aş picta/ Să-mi dai speranţă şi-n sicriu” (v.În final). Citind și recitind poemul „Slujitorii lui Apollo”, compus din 16 strofe, publicat în revista Timpul – anul 2021, discifrăm un demers dificil despre condiția umană, acesta marcând destinul tragic al omului din astă lume care pentru a viețui se confruntă cu împrejurări plăcute și neplăcute, prin bine și rău, prin durere și suferință, miezul trăirilor fiind arhiplin de fenomene toxice ce îngreunează existența umană decentă „Orice suflet ce se naște, fără a ști ce vreme-l paște,/ Nonșalant și idiot, fără visuri, fără loc,/ În această absurditate, de legi prost interpretate,/ Neavând mărețe fapte, ascunzând iarba în Carte,” (v.Slujitorii lui Apollo) – Mottoul autorului având următoarea afirmație: „Să ne promovăm cultura dându-i locurile de top care sunt ocupate de non-valori, corupţie şi bani.”. Prin poemele sale, Claudiu Dumitrache exprimă situații bazate pe fapte obiective ale vieții umane, versul liric fiind tratat printr-o formă clasicizantă și filozofică, corespunzător conținutul emotiv al acestora devenind materia prin care autorul desemnează o realitate dură dependentă de existența socială. Sunt foarte interesante reflecțiile autorului, capacitatea poetică prezentându-se în același timp ca un izvor de învățăminte, o sursă de lumină spirituală destinată ființei umane. Construită pe elementul fundamental al muncii creatoare, lucrarea „Boemia unui mort” este acel element artistic prin intermediul căruia omul își definește conduita sa prin noțiunea de integritate, astfel valorificându-se imaginea creației literare a scriitorului, care prin arta culturii dezvoltă frumosul prin valoarea estetică a cuvântului. Așadar, prin frumusețea și valoarea autentică a cuvântului artistic își face drum bătătorit și personalitatea domnului Claudiu Dumitrache. În viziunea a multor oameni de știință, filozofi, critici literari „Boemia unui mort” este o carte ce absoarbe și cuprinde tot ceea ce este frumos, dar și lucruri inexplicabile din lumea înconjurătoare, iar autorul fiind considerat „un neosimbolist actual, un geniu creator care depășește cu mult barierele normalului, ori poet al astrelor și al infinitului comparat cu George Bacovia, Alexandru Macedonski sau Mihai Eminescu”. În contextul dat, academicianul Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române, scrie: „Claudiu Dumitrache este un simbol pentru viitorul creației intelectuale care nu trebuie sa moară niciodată, oricât de digitalizați am deveni. Iar faptul că îmbină literatura cu muzica, e un semn foarte bun pentru muze, care ne vin de la vechii greci. Omul este o ființă capabilă de creație intelectuală, singura, de altminteri, iar Claudiu ilustrează acest lucru. El va duce literatura română și artele mai departe. Acum este multă umbră, dar va veni lumina. Claudiu Dumitrache este un intelectual care poate coagula suflete, ceea ce nu este puțin lucru”. În aceeași conjunctură se referă și scriitorul Sergiu Botezatu: „Semnele-au venit demult”, ne afirmă Claudiu Dumitrache în poezia sa plină de gânduri și metafore profunde, mature și, aș îndrăzni sa afirm, geniale pentru vârsta lui fragedă de doar 20 ani. Totul este o inocență infinită, un sunet al sublimului și o șoaptă a desăvârșirii”. Respectiv, despre arta poetică a scriitorului s-au referit și alte personalități distincte din cultura română – Ștefan Lucian Mureșanu, academicianul Nicolae Dabija, Liviu Antonesei, Lidia Grosu, Christian W. Schenk, Veronica Balaj, Cristina Ștefan, Rodica-Elena Lupu, Vasilica Ilie, Ion Machidon, Andrei Zincă.
Punând pe cântar ponderea volumului de versuri „Boemia unui mort” și a poemului „Slujitorii lui Apollo”, putem spune cu certitudine că acestea sunt o reușită extraordinară pentru cultura și literatura națională română, iar lirismul domnului Claudiu Dumitrache reprezintă acea categorie a esteticii prin intermediul căreia se profilează vizibil sentimentul uman față de întreaga complexitate a valorilor social-umane. De menționat, prin multitudinea realizărilor nespus de frumoase la o vârstă de numai 22 de ani, poetul și muzicianul Claudiu Dumitrache își exprimă personalitatea sa printr-un caracter foarte modest și sobru, astfel redând frumusețea autentică a unui Om ce este plasat în limitele demnității umane, motivat de stimă și respect față de sine și cei din jurul său. Cu aceste calități demne de prețuire, Domnia sa este omul națiunii române și, respectiv, scriitorul care bucură cititorul cu lucrări de valoare, lucrări ce sunt bunuri culturale în patrimoniul național al literaturii române. Deci, cum menționează Ștefan Lucian Mureșanu „Claudiu Dumitrache este un poet, trăiește, admiră însă naiv îndură: ”Întristându-mă frumos/ Cu bun gust, dar și grețos/ Îndrăznesc să scriu un vers/ Și să-ți spun că te iubesc” (p.30). Boemia este lumea lui, imaginară, în care trăiesc boemii, o viață lipsită de siguranța zilei de mâine pe care un mort, cu siguranță, nu se știe dacă o mai are: ”Agonia mi-e plăcută”, spune el într-o altă poezie, ”Alb închis”, titlu semnificativ, o supraconductibilitate poetică, în stilul poetului, o cromatică menită să producă un maxim de extaz și să masivizeze cele mai mărunte sentimente, până la apocaliptic…”; în continuare Ștefan Lucian Mureșanu afirmând: „Sinceritatea acestor poezii din volumul ”Boemia unui mort” a poetului debutant Claudiu Dumitrache, e mai presus de cuvintele pe care am încercat să le exprim. În fața sincerității lui, a sensurilor pe care le administrează cu talent deosebit în versurile sale trebuie să rămâi și să meditezi mult. Cuvintele poeziei nu se găsesc explicate la modul în care dorește poetul să le expună în dicționare. Dincolo de aceste cuvinte este absolut orice sau absolut totul, poezia lui Claudiu Dumitrache progresează de la a crede în ceva la a crede în altceva. Și acela este absolutul de sine.”.
Dr. Galina MARTEA
by