SINGURA MEA GRIJĂ
„Nu scrii pentru suflet,
ci sufletul te scrie pe tine” (Gh. A. Stroia)
În zorii unei noi zile,
încălțat doar
cu opincile mele
de rouă,
m-am aplecat
să ascult pământul.
Singura mea grijă:
„- Auzi albele zboruri,
fermecatele triluri,
aripile de fluturi,
alergările de nori
la maratonul
infinitului albastru!”
M-am ridicat,
sprijinit de-o iasomie,
singura mea grijă:
„- Nu strivi niciodată
mantia roșie-albă
a buburuzelor!”
Am coborât
din nou în alint,
printre ierburi
mustind de viață,
singura mea grijă:
„- Nu mai tulbura
somnul mugurilor
merilor columnari!”
Am plecat,
legănându-mă
cum tulpinile firave
ale ghioceilor,
cum trupurile zvelte
ale lalelelor,
în aurul forsythiei,
în freamătul zambilei.
Singura mea grijă:
– Spune, te rog,
Milostive Doamne,
cum voi arăta
când voi deveni…
PRIMĂVARĂ?
© Gheorghe A Stroia
Slobozia – Urechești, Bacău
5 al lui Prier
Galerie foto: raiul nostru


