LA SEMNALUL TIMPULUI…
#AnnaNoraRotaru – autor
Ne fug clipele înspăimântate împleticindu-se pe drum,
Ca despletite nimfe, spre cele patru cardinale puncte
Luând în goană frânturi de amintiri, cu izuri și parfum,
Melancolii lăsând în urmă-le, ruine, funingină și scrum,
Mărind grămada orelor, a zilelor și-a vremilor defuncte,
Cu tot alaiul faptelor mari și mai mărunte,
Adunate claie peste grămadă, zvârlite-ncă de timpuriu,
Sub recea lespede-a eternității, al infinitului rece cavou…
Râsete, vaiere, gemete se-năbușă să nu iasă din sicriu,
Viața cursu-i continuând, când cu psalm, când potpuriu,
Din clipele trecute, uitate și pierdute nerămânând ecou,
Soarta, destinul pictându-ne prescris tablou…
În catedrala vremilor apuse tânguie un vechi ceasornic,
Anunțându-ne că ne-a mai murit o oră cu fiecare-i gong…
E Timpul ăsta nemilos, printre degete se scurge dornic,
Să ne secere ca spicii, cu plug pământu-arând nevolnic,
După ce-și jucă partida, mag cu mingea-i de ping-pong,
Sfidându-ne existența tolănit pe un șezlong…
Și, cel ce-n drumu-i trece lăsând la fiecare pas fărâmă,
Cel, ce poartă răni scurgânde, negăsind vreodată leacul,
Neștiindu-și viitorul, în agonii trăind, îl îngroapă în țărână,
Moartea nemiloasă, lacomă și nesătulă, urâtă și bătrână,
Vrăjmașă a tot ce-i viu, îmbrâncindu-ne ne curmă veacul,
La semnalul Timpului dându-ne de-a berbeleacul…
________________ NORA __________________
versuri din vol. __ „Gânduri pe malul tăcerii” __