Lumina ochilor materni,
a soarelui doar o întrece,
adăpostit la sânul mamei,
copilul timpul și-l petrece.
Îi simte pulsul în strânsoare,
de lângă el n-ar vrea să plece
iar lacrima-i de pe obraz,
cu răsuflarea lui i-o sece.
Lumina ochilor materni
se-ntâmplă,-n timp, să mai pălească
de grija zilelor ce vin
și-a relelor ce tind să crească,
dar mama, mamă dacă e,
nu-și face-n inima ei iască
și-oricât ar fi de supărată,
copilul tot o să-l iubească.
Lumina ochilor materni
cuprinde blând întreaga casă,
răbdare și talent de e,
gâlceavă poate să nu iasă
și-ai mamei pui și al ei soț,
dacă se face înțeleasă,
vor duce-o bine-n casa lor,
c-o educație aleasă.
Lumina ochilor materni
pe chipu-mi ofilit se-așterne,
în anii ei ajuns-am eu,
puternice trăiri interne
le simt în inima-mi pulsând,
când iarna vieții fulgi îmi cerne,
nu sunt regrete, doar iubire,
trăim poveștile eterne.
Lumina ochilor materni
mai lasă-mi, Doamne, înc-o vreme! privindu-i zâmbetul pe chip,
o văd, de moarte nu se teme,
doar strănepoții ar mai vrea,
din inimă, la ea să-i cheme,
dar toți își văd de viitor,
și-s prinși în tehnici și în scheme.
29aprile 2023, Vernești, Buzău, România-Georgeta Tudor


