Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » MARIAN ILIE: FRUMOS AM ÎMBĂTRÂNIT…

MARIAN ILIE: FRUMOS AM ÎMBĂTRÂNIT…

Dupa invazia cu  reviste, va propun un scurt relas cu e-cantopoemul „Frumos am inbatranit” din volumul meu „Cuvintele, ah, cuvintele”. L-am mai transmis acum cativa ani catorva din voi, dar nu stiu cati au avut curiozitatea si rabdarea sa acceseze cele trie linkuri, ce contin cheia poemului. Da, am imbatranit frumos, pentru ca am avut idealuri si valori in care credem si astazi, cand Lumea da sa se intoarca pe dos, fara certitudinea ca se va putea opri cumva din rostogolire – tocmai din lipsa acelor valori solide care sa opreasca tavalugul. Am imbatranit cu peste jumatate de secol deodata cu Procol Harum, traind in sisteme diferite si in conditii diferite, supusi legilor unei armonii ce in ziua de azi si-a pierdut parca sensul… Atunci armonia era instrumentata pe corzile sufletului uman – acel G-O (Zero) de la care au luat avant toate tehnologiile succesive si pe care actuala generatie  (G5) vrea sa-l suprime!

Frumos am îmbătrânit

– e-cantopoem –

Frumos îmbătrâneam deja, Doamne

copil adăstând fără teamă la

umbra Cuvântului Facerii Tale –

un sunet fără început și sfârșit

prăvălindu-se-n sufletul meu

precum o cascadă la care-alergam

să respir Armonie

supus majestuos Vrerii Tale 

doar mie și fraților mei întru Ceru-Ți

știută  cumva arătată de Tine

când înmuguream

sub ferestrele lumii… 

 

Totul era o poveste în verdele

verde din alte tărâmuri  cu magi

deghizați în copii intuindu-și

durerile de mai târziu

ca-ntr-un cântec anevoios de

singurătate depănată  asa  la o cană

cu vin lâng-o moară țesută endemic

pe-un râu

http://www.youtube.com/watch?v=Mb3iPP-tHdA


 

Cum mângâie, Doamne-Armonia-Ți

– timid  lunecos  ca lumina

când somnul îl curmă  cu

altă visare-n cuvintele altei limbi

simplu  sfios  precum eu

sub ferestrele Tale-nfloream…

 

Prin cârciumi  singurătăți

despletite și oacheșe 

întindeau  spre meseni

buze reci de pahar

din care atinșii sorbeau

spirit frapat cu ilizii

în lungi ritualuri barbare

 

Și eu înfloream  cu cerul

cu stelele  noaptea  balsam

așternându-mi pe simțuri

parabola Armoniei

 http://www.youtube.com/watch?v=wvu27EQ1r3s

 
Uimește și mângâie – bucură

cascada aceasta ce mă inundă

sub apele căreia timpul

trece prin mine precum pe

deasupra ar trece o pasăre…
 

 Nu știu cine și când m-a furat

din copilăria aceea frunzoasă

poate valul etenului fluviu

să mă fi luat-dus-revărsat

întru marea cea mare  de unde

acum mă tot uit înapoi

regăsind și în mine și-n jur

Armonia

http://www.youtube.com/watch?v=St6jyEFe5WM

 
 

 

Frumos am îmbătrânit

Doamne, frumos !

 

Facebooktwitterby feather