Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » UMOR » PAMFLET » Marin IFRIM: Despre o clasă politică dureros de reală

Marin IFRIM: Despre o clasă politică dureros de reală

In PAMFLET, TABLETA

Despre o clasă politică dureros de reală

Nu știu dacă există în vreo țară politicieni mai detestați de populație decât cei din România. Erau prost văzuți și foștii activiști comuniști, dar nu precum actuala „clasă politică”, o adunătură de haimanale cu profesii de bază ratate, mincinoși, mici la caracter, hulpavi, nesimțiți, porci de-a binelea chiar și când nu guiță promisiuni electorale. Și eterni peste un popor prost, cu mintea cât o fracțiune de secundă, mai proști decât peștele care, după ce scapă ca prin minune din acul pescarului, se întoarce din nou sub plută și pune botul la râmă. Altfel, nu se explică matusalemismul politic al unora de teapa lui Petre Roman și a altora mai vechi în parlament decât chiar parlamentul, vorba ceea, când a venit democrația ei deja erau acolo, la coadă. Ca să ia lumină de la Apus, căci cea de la Răsărit nu le-a mai priit la rânză. Am cunoscut destui politicieni. Nu sunt un nihilist, recunosc, unii dintre ei chiar m-au convins că sunt mult mai normali decât majoritatea lor, cu electorat cu tot. De fapt, rolul electoratului e acela de a fi prost cu orice preț, altfel nu am crede că trebuie să-i alegem pe cei mai buni dintre noi. Odată ales, politicianul român face la stânga sau la dreapta împrejur, scuipă electoratul în frunte și-și vede de mațele sale lungi și groase, nu de asfaltul străzilor, de erecția pensiilor etc. Există și politicieni mai răi decât politicienii. De câțiva ani caut o modalitate de a convinge, nici nu știu pe cine, că, cel puțin în cazul candidaților la funcții parlamentare, ar trebui să existe o minimă expertiză psihiatrică. Cu ani în urmă, de față cu martori, am văzut și ascultat un astfel de scăpat din cămașa de forță, care, după două mandate de șarlamentar, nemaifiind votat, a dat pe nas bale retorice, a urlat pur și simplu. Nu pot cita ce ieșea din cuibul gurii sale fecalizate, cum nu pot suporta nici calculatorul și nici stomacul eventualilor cititori. Aproximez doar partea „cuminte” a posedatului deposedat de fotoliu șarlamentar: „Un popor de proști, de idioți. Au votat toate scursurile, nu au nevoie de patrioți ca mine. Niște gândaci, niște viermi…” În timp ce scuipa din cap chestii din astea, dădea din călcâie, parcă dansa sârba dracilor, apăsa podeaua ca și cum ar strivi „gândacii” și „viermii” din capul său neinventariat. Vai de gleznele sale! Dar și de tâmple. Omul ăsta a stat în parlament două legislaturi. A trecut prin mai multe partide, adunături, mai bine zis. Repet, nu toți politicienii sunt ca acest patriot de toaletă în inventar. Am lucrat cu un fost deputat mulți ani, în domeniul cultural, împreună reușind să publicăm peste 100 de cărți ale scriitorilor buzoieni, de la debutanți până la uriașul poet și marele patriot Ion Gheorghe. Nu știu alții cum sunt, însă eu, cel care, din cauza pamfletelor mele, am fost „făcut” în toate felurile, mi-am luat adio de la clasa politică, de la ceva ce există numai teoretic dar care doare mai tare decât mintea lipsă a prostului. Singurul program real al acestei clase politice este îndobitocirea populației. Cultivarea beznei. E mult mai ușor să trândăvești peste un popor de legume decât să fii votat de un cetățean mai deștept decât tine, care simte imediat că minți chiar și când spui adevărul. Nu am soluții. Nu aș putea fi vreodată politician. Nici primar și nici președinte. Rolul meu e să mă respect pe mine însumi, să-mi hrănesc conștiința cu lucruri curate, corecte și decente. Dacă aș putea face un lucru bun pentru această țară întoarsă pe dos, aș resindicaliza tot ceea ce înseamnă muncă. Aș reda sindicatelor forța morală sterpezită de clasa politică. Până nu e prea târziu, căci, parlamentarii noștri, așa cum îi știm, la o adică, sunt în stare să înființeze și un sindicat al lor, ca să le aprere drepturile în fața propriului popor. Ptiu, drace…

 

Marin Ifrim, 29 iulie 2017

Facebooktwitterby feather
Etichete:

Related Posts

Despre IFRIM Marin

Născut la 1 Decembrie 1955, în comuna Bălăceanu, jud. Buzău. Studii: Şcoala Profesională de Chimie Brăila, Liceul Agricol Buzău, Şcoala tehnică de maiştri Buzău, Facultatea de Istorie, Muzeografie şi Arhivistică – Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, Asociaţia Bucureşti, din 1998. Cărţi publicate: .”Spre oraşul cu un milion de ferestre”, versuri,Ed.”Litera”, Bucureşti, 1986. .”Curentul marin”,versuri”, Editura „ŞI”, Buzău, 1995. .”Alfabet de tranziţie”,versuri”, Biblioteca Judeţeană „V.Voiculescu”, Buzău, 1995. .”Însemnări despre literatura buzoiană actuală”,critică şi istorie literară, Ed.”Porto Franco”, Galaţi, 1996. .”Fotografii cu cântec”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Incursiuni în viaţa unui actor.George Mihalache-Buzău”, monografie,Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Poeme”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2003. .”La spartul târgului”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina”, Buzău, 2004. .”Lamentaţii de mucava”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina, Buzău, 2004. .”Suprafaţa lucrurilor”,versuri, Ed.”Rafet”, 2004. .”Scriitori buzoieni şi scriitori din ţară”,critică literară,două ediţii, Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat, 2oo6. .”Fiecare cuvânt pentru Nicolae Pogonaru”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2006. .”Monografia comunei Bălăceanu”,coautor, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Gloria locală”, antologie de versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Portrete în bleu’Marin”, tablete literare, Ed.”Raluca”, Buzău, 2008. .”Trilogia efemerităţii”, antologie de proză scurtă”, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2008, 450 pag. .”Circum stanţe”, tablete literare, Ed „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 120 pag. .”Nume şi cărţi”, critică literară, „Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 100, pag. .„Din capitala mondială a anonimatului”, antologie de versuri, Ed. Tipomoldova, colecţia „Opera Omnia”, Iaşi, 2011. .” Cântec pentru cel care se râmnicereşte”, selecţie critică din opera lui Constantin Marafet”, Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2011, 194 pag. .”Săptămâna de sare”, versuri, Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2011, 67 pag. .”1989. Cartelul metaforelor”, Ed. Editgraph, Buzău, 2012, 79 pag. .”Scrisori din Anglia”, corespondenţă, Ed. Editgraph, Buzău, 2013 .”Cu vaporul prin deşert”, pamflete politice, eLiteratura, Bucureşti, 2014, 268 pag. .”Vid reîncarnat - Reincarnated void”, ediţie bilingvă română-engleză, Ed. Editgraph, Buzău, 2014 .”Invitaţie la vals literar”, interviuri, Ed. Caracter Print, Buzău, 2014 .”Blocat în lift, spre cer”: puzzle lirico-est-etic, Ed. Teocora, Buzău, 2015 .”În sângele ploii”, versuri, Ed. Teocora, Buzău, 2016, 62 pag. .”Cartea de muncă”, Ed. Teocora, Buzău, 2016. Referinţe critice: Geo Vasile, Nicolae Băciuţ, Radu G. Ţeposu, Passionaria Stoicescu, Dan Silviu Boerescu, Magda Ursache, Dumitru Ion Dincă, Stan Brebenel, Ionel Necula, Gheorghe Postelnicu, Titi Damian, Ion Murgeanu, Dumitran Frunză, Nistor Tănăsescu, Alex. Ştefănescu, Lucian Chişu, Dan Giosu, Ion Roşioru, Elena Radu, Gheorghe Neagu, Nina Neagu, Alexandru Spânu, Georgică Manole, Gheorghe Andrei, Florentin Popescu, Dorel Istrate, George Vioreanu, Gheorghe Ene, Tudor Cicu, Corneliu Vasile etc. Secretar general al Asociaţiei Culturale "Renaşterea Buzoiană". Redactor-şef al revistelor "Cartelul metaforelor" şi "Caietele de la Ţinteşti". Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998.