Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » JURNAL » Marin ifrim: O istorie literară a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (XVIII)

Marin ifrim: O istorie literară a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (XVIII)

In JURNAL

Foto: Florentin Popescu, un scriitor buzoian indestructibil, un reper profesional clasic, la CCS Buzău

 

O istorie literară a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (XVIII)

    Mă repet, la Casa de Cultură s-au format caractere și prietenii cât pentru o viață de om. Mă simt bine scriind despre cel mai bun loc al meu de muncă, locul care, dincolo de literatura proprie, mi-a oferit posibilitatea să alcătuiesc un fel de ”școală de poezie”, cum spunea Dumitru Ion Dincă într-un interviu acordat lui Teo Cabel, fondatorul revistei ”Literadura”. Nu-mi arog niciun drept, niciun merit. Am făcut tot ceea ce am putut pentru că am fost angajat al instituției și activitatea mea era în fișa postului. Faptul că am pus și suflet la locul de muncă ține tot de obligația mea morală. Mă bucur că această carte se scrie pur și simplu singură. Azi dimineață, 12 iulie 2018, am pus la poștă 20 de plicuri cu câte 2-10 exemplare ale revistei ”Cartelul metaforelor”. Am trecut pe la Casa de Cultură, lăsând acolo hârtiile pentru decont. Umblu cu revista după mine precum un vânzător de parfumuri. O ofer unde și cui trebuie, gratuit, așa cum e precizat pe prima pagină. Trec pe la diverse instituții și văd oameni bucuroși că primesc această publicație. Bunul și vechiul meu prieten, fost director de ziare și de televiziune, Titi Petre, primește revista printr-un chioșc de ziare sau prin colegul meu Ion Aldeniu (Gătej). Nu uit niciodată pe nimeni. În alte vremuri, așa ceva nu ar fi fost posibil fără o conducere realistă. Paradoxal, nu avem concurență. Celelalte instituții culturale, respectabile prin conducătorii lor, pline de scheme pe funcții și funcții pe scheme, nu fac prea mult pentru literatură, deși, nu e niciun secret, au miliarde de lei alocați (inclusiv pentru salarii). Casa de Cultură a Sindicatelor este singura instituție care plătește fel de fel de impozite, inclusiv pe terenul de sub clădire. Celorlalte instituții statul le plătește încălzirea, curentul electric, apa și tot ceea ce înseamnă consum. În fine, azi, după activitatea de poștaș voluntar, m-am întâlnit cu prietenul meu D.I.Dincă. I-am dat revista și alte publicații. Am stat la o șuetă literară în care am discutat despre condiția noastră de scriitori detașați de vitregiile vieții literare. Dincă este omul care, în momente cheie, destinice, a pus umărul la atestarea mea ca scriitor profesionist. El, Liviu Ioan Stoiciu și Gheorghe Istrate – cei care mi-au dat recomandare pentru primirea/intrarea în USR. Ca să faci o echipă literară, o publicație, îți trebuie oameni/gânditori serioși. Am avut norocul să-i găsesc. Toate numele pomenite până acum, în această carte fără pretenții academice, scrisă de amorul artei, nu pentru critici, are doar un mesaj al existenței concrete a Casei de Cultură. Suntem aici, în mijlocul culturii. Revista ”Cartelul metaforelor”, o spun cu toată modestia, reprezintă altceva decât o siglă a unei instituții bugetivore. Am adunat zeci și zeci de mesaje pozitive, admirative, de la scriitori, colaboratori sau cititori. Cândva le vom publica. Nu suntem mândri, suntem satisfăcuți în profunzimea noastră sufletească. Tot azi, tot dimineață, m-am întâlnit cu prozatorul Valentin Cojocaru. Am discutat despre revistă. Cojocaru are experiență în domeniu, el fiind și cel care, dincolo de noi, are grijă de cifrele Asociației Culturale ”Renașterea buzoiană”, cu sediul în CCS. Aflu în aceste zile lucruri uluitoare din punct de vedere documentaristic. D.I. Dincă mi-a precizat azi că prima bibliotecară a Casei de Cultură a Sindicatelor a fost doamna Rodica Jude, apoi a venit doamna Nedriță ș.a. Este incredibil, această instituție nu și-a salvat memoria. O vom face noi, acum, prin voia tuturor celor care au trecut pe aici. Vorba doamnei Miu Emilia: ”Trebuie să lăsăm ceva în urmă, să se vadă că nu am trecut în zadar pe aici”. Și încă ceva ce ține de miracol: tot azi, într-un cabinet medical, fiind acolo pentru o formalitate administrativă, m-am întâlnit cu doamna Rodica Jude și cu soțul acesteia.  De ce ce tocmai astăzi? Nu știu! Poate pentru că aceste rânduri au un sens în consens…

 

Marin Ifrim, 12.07.2018

Facebooktwitterby feather
Etichete:

Related Posts

Despre IFRIM Marin

Născut la 1 Decembrie 1955, în comuna Bălăceanu, jud. Buzău. Studii: Şcoala Profesională de Chimie Brăila, Liceul Agricol Buzău, Şcoala tehnică de maiştri Buzău, Facultatea de Istorie, Muzeografie şi Arhivistică – Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, Asociaţia Bucureşti, din 1998. Cărţi publicate: .”Spre oraşul cu un milion de ferestre”, versuri,Ed.”Litera”, Bucureşti, 1986. .”Curentul marin”,versuri”, Editura „ŞI”, Buzău, 1995. .”Alfabet de tranziţie”,versuri”, Biblioteca Judeţeană „V.Voiculescu”, Buzău, 1995. .”Însemnări despre literatura buzoiană actuală”,critică şi istorie literară, Ed.”Porto Franco”, Galaţi, 1996. .”Fotografii cu cântec”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Incursiuni în viaţa unui actor.George Mihalache-Buzău”, monografie,Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Poeme”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2003. .”La spartul târgului”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina”, Buzău, 2004. .”Lamentaţii de mucava”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina, Buzău, 2004. .”Suprafaţa lucrurilor”,versuri, Ed.”Rafet”, 2004. .”Scriitori buzoieni şi scriitori din ţară”,critică literară,două ediţii, Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat, 2oo6. .”Fiecare cuvânt pentru Nicolae Pogonaru”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2006. .”Monografia comunei Bălăceanu”,coautor, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Gloria locală”, antologie de versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Portrete în bleu’Marin”, tablete literare, Ed.”Raluca”, Buzău, 2008. .”Trilogia efemerităţii”, antologie de proză scurtă”, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2008, 450 pag. .”Circum stanţe”, tablete literare, Ed „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 120 pag. .”Nume şi cărţi”, critică literară, „Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 100, pag. .„Din capitala mondială a anonimatului”, antologie de versuri, Ed. Tipomoldova, colecţia „Opera Omnia”, Iaşi, 2011. .” Cântec pentru cel care se râmnicereşte”, selecţie critică din opera lui Constantin Marafet”, Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2011, 194 pag. .”Săptămâna de sare”, versuri, Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2011, 67 pag. .”1989. Cartelul metaforelor”, Ed. Editgraph, Buzău, 2012, 79 pag. .”Scrisori din Anglia”, corespondenţă, Ed. Editgraph, Buzău, 2013 .”Cu vaporul prin deşert”, pamflete politice, eLiteratura, Bucureşti, 2014, 268 pag. .”Vid reîncarnat - Reincarnated void”, ediţie bilingvă română-engleză, Ed. Editgraph, Buzău, 2014 .”Invitaţie la vals literar”, interviuri, Ed. Caracter Print, Buzău, 2014 .”Blocat în lift, spre cer”: puzzle lirico-est-etic, Ed. Teocora, Buzău, 2015 .”În sângele ploii”, versuri, Ed. Teocora, Buzău, 2016, 62 pag. .”Cartea de muncă”, Ed. Teocora, Buzău, 2016. Referinţe critice: Geo Vasile, Nicolae Băciuţ, Radu G. Ţeposu, Passionaria Stoicescu, Dan Silviu Boerescu, Magda Ursache, Dumitru Ion Dincă, Stan Brebenel, Ionel Necula, Gheorghe Postelnicu, Titi Damian, Ion Murgeanu, Dumitran Frunză, Nistor Tănăsescu, Alex. Ştefănescu, Lucian Chişu, Dan Giosu, Ion Roşioru, Elena Radu, Gheorghe Neagu, Nina Neagu, Alexandru Spânu, Georgică Manole, Gheorghe Andrei, Florentin Popescu, Dorel Istrate, George Vioreanu, Gheorghe Ene, Tudor Cicu, Corneliu Vasile etc. Secretar general al Asociaţiei Culturale "Renaşterea Buzoiană". Redactor-şef al revistelor "Cartelul metaforelor" şi "Caietele de la Ţinteşti". Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998.