Foto: Petruț Dinu
O istorie literară a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (XXI)
Revin la actualitate. În noul cenaclu al instituției activează, în proporție însemnată, tineri cu mari perspective. Unul dintre aceștia, Petruț Dinu, tocmai a absolvit Colegiul Național ”B.P.Hașdeu”, unul dintre cele mai importante/valoroase colegii din țară. Faptele vorbesc. La Bacalaureat, Petruț Dinu a obținut media 10. Nu vreau să fac din meritele sale vreo propagandă particulară. În urmă cu mai mulți ani, am vorbit cu mama sa, de la care, din puținele cuvinte schimbate între noi, am înțeles câtă investiție spirituală, câte speranțe a pus în fiul său. La Concursul ”Tinere Condeie” nu am putut ocoli niciodată valoarea acestuia. În ciuda moto-urilor de pe texte știam că între acele cuvinte era inconfundabilul Petruț Dinu. Acum, am aflat din ziarul OPINIA, Petruț va urma cursurile Facultății de Litere, sau cele ale Facultății de Filozofie, ultima opțiune fiind pentru Facultatea de Drept. Așa e când ai de unde alege, cine are carte are și parte. Pe bune. Mă bucur pentru acest adolescent. Știu ce însemnă să ai un asemenea copil. Anul acesta, fiul meu Emil a terminat ca șef de promoție Facultatea de Silvicultură. Am văzut al zecelea cer. Ca și Petruț, poate ceva mai intens, copilul meu a crescut în Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău. Aș fi tare mulțumit dacă Petruț Dinu își va aminti uneori de această instituție. Aș fi onorat. Cenaclurile literare au avut un statut special în activitatea acestei instituții. Mai ales în timpul directoratelor lui Ionel Stănuță și Vasile Minică. Aceasta este realitatea. Am înțeles, de pe la colțurile ulițelor din centrul burgului, că Petruț Dinu are CNP-ul la mansardă și a început să dea replici seci, cu vidia, unor așa-ziși tătici literari, cenacliști năpârliți în ratare perpetuă. Bravo lui, așa îl vreau, are dreptul la verticalitate. Zilele trecute, fiind împreună cu colega mea Irina Mirică, în apropierea locuinței mele, l-am întâlnit pe Petruț. Era așezat pe o bancă împreună cu, cred eu, prietena sa. Nu se poate să nu te bucuri când poți zări măcar o parte a viitorului. Petruț vrea să devină profesor universitar. Eu am, așa, un fel de instinct vulpesc că acest adolescent foarte matur, într-o bună zi s-ar putea să conducă România. Să o conducă spre bine. Are față de președinte sau de om providențial. Politica nu înseamnă neapărat o chestiune murdară. Depinde cine o (va) face. Pentru mine, Vaclav Havel este cel mai bun politician al Europei ultimelor decenii. Un intelectual supradotat, supravoltat, drept pentru care m-aș bucura enorm să fie cândva și Petruț Dinu în posibilitatea de a da ora exactă a nației noastre atemporale. Bing-bang! Ce n-am putut face eu să facă speranțele mele. Mă bucur din toată conștiința că și criticul Alex Șefănescu vede în Petruț Dinu o variantă a literaturii noastre de mâine.
Marin Ifrim, 18.07.2018
![Urmareste-ne pe Facebook Facebook](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/facebook.png)
![Distribuie pe Twitter twitter](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/twitter.png)
![feather](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/icon.png)
![]() |
Referinţă Bibliografică |