Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » JURNAL » Marin Ifrim: O istorie literară (și personală) a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (I)

Marin Ifrim: O istorie literară (și personală) a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (I)

In JURNAL, TABLETA

O istorie literară (și personală) a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (I)        

     Nu mai rețin data exactă când am devenit membru al Cenaclului literar ”Viața Buzăului”. Cred că undeva în anii 1978-1980. Cert este faptul că aici am debutat cu lectură publică, apoi cu poezii în ziarul omonim. Prima lectură în fața unui public avizat și cumplit de malițios. Am scăpat teafăr, ba chiar, datorită lui Călin Ghețu și Dan Dinu, am realizat faptul că pot continua această pasiune a nebunilor sănătoși. Șeful cenaclului, Puiu Cristea, ziarist la ”Viața Buzăului”, născut la Mâneciu de Prahova, a fost adus la Buzău de magnificul și nebunul poet al ”Cânticilor țigănești”, Miron Radu Paraschivescu. Aici l-am cunoscut pe Bebe Țânțăreanu, singurul dintre noi care, fără să renunțe la poezie, a muncit și a trăit precum un boier până în ziua de azi. Sunt (prea) multe de spus. Voi reveni. În fine, trec la ”subiect”. Printre cenacliștii de la ”Viața Buzăului” venea săptămânal un tip ceva mai ciudat, mai agitat, mai grăbit, care avea o viteză retorică supersonică. Avea logică în tot ceea ce spunea. E vorba despre profesorul de română Constantin Petcu, venit la ”Viața Buzăului” pentru a ”racola” membri pentru celebrul Cenaclu literar ”Al. Sahia” al Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău, un cenaclu în care își făcuseră instrucția literară mari scriitori naționali: Ion Gheorghe, Passionaria Stoicescu, Florentin Popescu, Nicolae Cabel și mulți alții. Îi vom găsi, din loc în loc, în cele ce vor urma firul de păianjen epic al unei memorii încărcate precum un calculator depășit de tehnica și performanțele zilei de mâine. Constantin Petcu a reușit să mă smulgă din gruparea de la ”Viața Buzăului”. Eram conștient că pot să fac ”carieră” literară performantă în jurul grupării ziarului. Constantin Petcu mi-a explicat că, la Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău, există o mișcare omogenă alcătuită din muncitori, profesori, ingineri, avocați etc. Eram muncitor într-o fabrică buzoiană și m-a atras această compoziție spirituală. La prima întrunire am fost prezentat cenacliștilor. Aveam senzația că sunt un fotbalist transferat la o echipă mai mică. Unii dintre cenacliști au răzbătut în timp, au scris cărți sau au sprijinit cultura până în ziua de azi: Mihai. M. Macovei, Ștefan Dima, Ion Nica, Girel Barbu, Sorin Lalu, Sorin Masievici, Aurel Ganea, Spiridon Râmniceanu, Trandafir Sîmpetru, Constantin Bucur și mulți foarte mulții alții. Scriu în direct din memorie cu speranța că nu voi uita niciun lucru frumos din trecerea mea îndelungată prin această instituție autonomă, nebugetată și independentă de voința ”culturală” a sistemelor culturale rigide. Aici am descoperit ce înseamnă democrația autentică. În acei ani îngropați în mausoleul memoriei mele, am intrat în ”caravana literară”, cum se proceda pe vremuri când venea vorba despre cinematografele de la sat. Am ieșit în lume ca o curiozitate care scrie, vorbește și există. Amintirile mele, deloc aproximative, cu greșeli de precizie cronosistă, îmi spun că, în acei ani, la Casa de Cultură a Sindicatelor director era Alexandru Dumitrescu, absolvent a trei facultăți: teologie, filozofie și drept. Ca supervizor al cenaclului, în sensul corect al cuvântului constructiv, l-am avut lângă noi pe Ovidiu Cameliu Petrescu, absolvent de filozofie și drept. Oameni grei, instituție serioasă, cum e și acum, după 44 de ani de la darea în folosință. Nu vreau să scriu o carte lacrimogenă și nici una în care să fac din țânțar armăsar. Voi apela la toate resursele publicistice posibile pentru a reda realitatea și activitatea incontestabilă a acestei instituții de cultură. Mi-am propus să scriu o carte precum o cronică de Grigore Ureche, nu după ureche. Sunt așa de multe de spus încât, dincolo de intențiile mele, vor rămâne multe de spus. Cert este faptul că, din cei 47 și ceva de ani munciți în patria mea, două decenii le-am inspirat și respirat în Casa de Cultură a Sindicatelor, drept pentru care am dreptul la (încă) o carte.

Marin Ifrim, 21.06.2018

 

 

Facebooktwitterby feather
Etichete:

Related Posts

Despre IFRIM Marin

Născut la 1 Decembrie 1955, în comuna Bălăceanu, jud. Buzău. Studii: Şcoala Profesională de Chimie Brăila, Liceul Agricol Buzău, Şcoala tehnică de maiştri Buzău, Facultatea de Istorie, Muzeografie şi Arhivistică – Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, Asociaţia Bucureşti, din 1998. Cărţi publicate: .”Spre oraşul cu un milion de ferestre”, versuri,Ed.”Litera”, Bucureşti, 1986. .”Curentul marin”,versuri”, Editura „ŞI”, Buzău, 1995. .”Alfabet de tranziţie”,versuri”, Biblioteca Judeţeană „V.Voiculescu”, Buzău, 1995. .”Însemnări despre literatura buzoiană actuală”,critică şi istorie literară, Ed.”Porto Franco”, Galaţi, 1996. .”Fotografii cu cântec”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Incursiuni în viaţa unui actor.George Mihalache-Buzău”, monografie,Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Poeme”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2003. .”La spartul târgului”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina”, Buzău, 2004. .”Lamentaţii de mucava”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina, Buzău, 2004. .”Suprafaţa lucrurilor”,versuri, Ed.”Rafet”, 2004. .”Scriitori buzoieni şi scriitori din ţară”,critică literară,două ediţii, Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat, 2oo6. .”Fiecare cuvânt pentru Nicolae Pogonaru”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2006. .”Monografia comunei Bălăceanu”,coautor, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Gloria locală”, antologie de versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Portrete în bleu’Marin”, tablete literare, Ed.”Raluca”, Buzău, 2008. .”Trilogia efemerităţii”, antologie de proză scurtă”, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2008, 450 pag. .”Circum stanţe”, tablete literare, Ed „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 120 pag. .”Nume şi cărţi”, critică literară, „Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 100, pag. .„Din capitala mondială a anonimatului”, antologie de versuri, Ed. Tipomoldova, colecţia „Opera Omnia”, Iaşi, 2011. .” Cântec pentru cel care se râmnicereşte”, selecţie critică din opera lui Constantin Marafet”, Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2011, 194 pag. .”Săptămâna de sare”, versuri, Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2011, 67 pag. .”1989. Cartelul metaforelor”, Ed. Editgraph, Buzău, 2012, 79 pag. .”Scrisori din Anglia”, corespondenţă, Ed. Editgraph, Buzău, 2013 .”Cu vaporul prin deşert”, pamflete politice, eLiteratura, Bucureşti, 2014, 268 pag. .”Vid reîncarnat - Reincarnated void”, ediţie bilingvă română-engleză, Ed. Editgraph, Buzău, 2014 .”Invitaţie la vals literar”, interviuri, Ed. Caracter Print, Buzău, 2014 .”Blocat în lift, spre cer”: puzzle lirico-est-etic, Ed. Teocora, Buzău, 2015 .”În sângele ploii”, versuri, Ed. Teocora, Buzău, 2016, 62 pag. .”Cartea de muncă”, Ed. Teocora, Buzău, 2016. Referinţe critice: Geo Vasile, Nicolae Băciuţ, Radu G. Ţeposu, Passionaria Stoicescu, Dan Silviu Boerescu, Magda Ursache, Dumitru Ion Dincă, Stan Brebenel, Ionel Necula, Gheorghe Postelnicu, Titi Damian, Ion Murgeanu, Dumitran Frunză, Nistor Tănăsescu, Alex. Ştefănescu, Lucian Chişu, Dan Giosu, Ion Roşioru, Elena Radu, Gheorghe Neagu, Nina Neagu, Alexandru Spânu, Georgică Manole, Gheorghe Andrei, Florentin Popescu, Dorel Istrate, George Vioreanu, Gheorghe Ene, Tudor Cicu, Corneliu Vasile etc. Secretar general al Asociaţiei Culturale "Renaşterea Buzoiană". Redactor-şef al revistelor "Cartelul metaforelor" şi "Caietele de la Ţinteşti". Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998.