MARINELA BABA
Sunt oameni care își trăiesc viața ca pe un dar de lumină. Marinela Baba are un astfel de har.
În prezența ei înțelegi că frumusețea nu este podoabă, ci respirație a inimii. Este unul dintre acei oameni care trăiesc în lumină și o dăruiesc mai departe fără osteneală. Mângâierea glasului ei, firea ei așezată, privirea senină au puterea de a așeza pace în oameni. Nu vorbește despre bine, ci îl face. Nu caută recunoaștere, ci lasă faptele să adune ziduri nevăzute de lumină între oameni.
O știu de mulți ani. Am fost colege la televiziune, iar de atunci am păstrat o prietenie așezată, caldă, din acelea rare pe care nici timpul, nici distanțele nu le pot umbri. Marinela are darul prieteniei adevărate, prietenie care nu se măsoară în vorbe, ci în prezență, în deschidere, în inimă.
Născută la 4 aprilie 1964 în satul Șard, județul Alba, a rămas așezată în rădăcina locului. Pentru ea, satul nu este trecut, ci inimă vie. A simțit devreme că folclorul este mărturie a sufletului românesc, că în cântec se păstrează chipul Domnului și amintirea celor dragi. A pornit să culeagă cântece din aproape toate zonele etnofolclorice ale județului Alba, adunându-le cu grijă, ca pe niște prunci ai memoriei.
A urmat Școala Populară de Artă din Alba Iulia la secția canto muzică populară, apoi Facultatea de Filologie din cadrul Universității 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia. A studiat pentru că a simțit chemarea. A cântat pentru că nu putea trăi altfel.
A debutat discografic în 1999 prin două albume de cântece populare și colinde tradiționale din zona Alba, înregistrări curate care păstrează căldura satului. A imprimat la Radio București și Radio Cluj și a colaborat cu ansambluri cărora le-a dăruit autenticitate: Doina Iancului din Câmpeni, Rapsozii Zarandului din Arad, Filarmonica de Stat Transilvania din Cluj Napoca, Crai Nou din Alba Iulia, Jidvei România, Doina Aiudului.
De-a lungul carierei, Marinela Baba a strâns cântece și colinde autentice care au devenit parte din arhitectura sonoră a Transilvaniei. Aparițiile sale discografice nu sunt simple imprimări, ci documente de suflet și memorie. Fiecare înregistrare păstrează respirația satului, povestea unei case, lumina unei sărbători. Albumul Slobod îi la colindat, realizat în 2021 împreună cu interpretele Maria Dan Păucean și Teodora Zărnescu Craiu, adună colinde străvechi din satul ardelenesc, cântate simplu și curat. Lucrează la un nou album cu cântece populare din zona folclorică Alba, chemare pe care o urmează cu bucurie.
Glasul Marinelei are lăuntric tihna pământului. Are liniștea serilor de duminică. Are rugăciunea străbunilor. În cântecele ei se simt pădurile, munții, lumina șesului, dorul călător, jocul și nașterea. Repertoriul ei cuprinde cântece și colinde vechi, alese cu grijă, pe care le împărtășește ca pe o liturghie. Nu interpretează, ci dă viață. Colindele cântate de ea coboară în suflet ca o apă limpede. Trezesc casa. Trezesc amintirile. Trezesc copilăria.
Dincolo de scenă, Marinela Baba este culegătoare de folclor. A străbătut sate, a intrat în case modeste, a ascultat, a notat, a înregistrat. A cercetat pentru a salva. A primit moștenirea de la bătrâni cu respect, a protejat-o, a transmis-o mai departe. A reușit ceea ce puțini mai pot: a înțeles că tradiția este suflet viu și că fără ea nu ne-am mai cunoaște numele.
Din anul 2000 este referent la Centrul de Cultură Augustin Bena din Alba Iulia, unde are grijă de patrimoniul cultural tradițional. A coordonat proiecte culturale dedicate patrimoniului imaterial: Jocul Călușerilor din județul Alba, Ceremonialul nupțial în abordare interetnică, Purtata fetelor și nevestelor de pe Târnave, Balada populară în zona Alba, Haidăul, proiectul Nunta în Transilvania, precum și Din Comoara Satelor. Aceste proiecte au salvat dansuri, ritualuri, cântece, datini și narațiuni care altfel s-ar fi pierdut.
Vara aceasta, când ne-am reîntâlnit, mi-a deschis din nou drumul spre inima satului românesc. Prin ea am ajuns să scriu despre ultimul tulnicar, despre femeia din sat care țese și coase ii ca odinioară, despre vâltoare, despre claca la coasă, despre atâtea rânduieli care încă trăiesc. Ea mi-a reamintit cât de aproape este țara din sufletul meu.
Pe scenă este un astru calm. În biserică pare o preoteasă a tradiției. În mijlocul copiilor devine mamă. Poartă costume populare autentice, vechi, cusute cu migală. Alb, negru, roșu stins, broderii vechi încărcate de poveste, marame florale, veste de catifea, zăvelci prețioase. Pe Marinela aceste costume nu sunt podoabă, ci continuitate. Le poartă cu demnitatea unei regine și cu simțirea unei femei din sat.
În prezența ei se întâmplă ceva tainic. Oamenii se apropie unii de alții. Se recunosc. Se bucură. Marinela adună oameni, sate, meșteșugari, preoți, profesori, copii, artiști. Le deschide drumuri, vorbește în numele lor, îi sprijină, îi pune în lumină. De la ea pornesc semne bune. Este liant. Este punte. Este răsărit.
Prietenia ei este dar rar. Cine a întâlnit-o știe că nu ajută doar uneori. Ajută oricând. Nu face diferențe. Nu judecă. Nu pune condiții. Nu cere nimic. Este o prietenă desăvârșită, o prezență care vindecă, o inimă care ține loc de acasă. Uneori nu își dă seama câte a făcut. Poate fiindcă harul adevărat nu vorbește despre sine. Harul se dăruiește.
Marinela Baba trăiește exact așa: dăruind. Este dovada că tradiția românească este vie atâta timp cât este iubită. Este dovada că satul românesc nu moare câtă vreme există glas care îl cântă. Este dovada că lumina nu piere dacă cineva o păzește cu inimă curată. Marinela Baba păzește lumina. O păstrează. O dăruiește.
Am avut șansa să fiu în spatele culiselor și să văd cu ochii mei câtă muncă, pregătire și rânduială stau înainte ca un artist să ajungă în luminile scenei. Uneori, privitorul vede doar cântecul, dar până la el sunt nenumărate fire nevăzute: grija pentru costum, pentru repertoriu, pentru orchestrație, pentru fiecare detaliu care dă viață unui moment. Această trudă nu se vede, dar se simte. Iar în cazul Marinelei, totul este făcut cu răbdare, cu inimă curată și cu bucuria celui care slujește o taină.
Toronto, 11 noiembrie 2025
Carmen Cristina Oltean
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..