Tăcerile așteaptă-n lan
Să fure cântecul floral,
Ce-l tremurau plopii semeții
Ascuns în haina dimineții.
Din taina unui ochi astral
Desprinde duhul vegetal,
Prâsnele de argint coboară
Pe coama soarelui de vară.
Aripi de zâne, mut izvor,
Țes raze, câmpului covor,
Valuri de aur, mreje de râu,
Cântă cu dor în bobul de grâu.
Maci somnoroși sărută-n vis,
Portic luminii, cald iris,
În freamăt languros de gene,
Pulsează cu vara alene.
Spre suflul soarelui fecund,
Înalță zborul ei rotund,
O primadonă de câmpie,
Cu străluciri de ciocârlie.
Purtând al dragostei fior
În glasul ei seducător,
Dulce miraj aprinde val,
Văpăi în ochii macilor din lan.
Doar vântul, trubadur ștrengar,
Se-oprește năucit de har,
Când poarta cerului deschide
Iubirea macilor fierbinte.
MIOARA OPRIȘAN



![]() |
Referinţă Bibliografică |