Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CARTI » SEMNAL EDITORIAL » Nicolae Mătcaș – poeme de dragoste din volumul „Uite-o, vine felin”

Nicolae Mătcaș – poeme de dragoste din volumul „Uite-o, vine felin”

 

Fior

Un țipăt abrupt de cocor se-nfige

cu lama-i în inima mea.

E dragostea mea care pleacă?

E dragostea ta?

 

Noaptea, un țipăt de albatros

Nemărginirea abisului nopții de criptă,

scut de-apărare de larmătul zilei,

veghează la tihna și somnul neuronilor.

De-odată, rece ca leșul, trist ca formolul,

un rătăcit prin hățișurile sorții țipăt de albatros,

ca un scâncet, prin somn, de copil,

sparge liniștea burgului mort.

 

Mamă,

sunt copilul  ce-ți sparge cu scâncetu-i visele-n zori.

Iubito, un cântec de lebădă-i inima mea.

 

Și cade uitarea

Vin gândurile roi.

Năprasnicul vifor ne-ntunecă mintea, privirea.

Curg clipe șuvoi

Și-n dornele lor ne-alinăm, detracați, rătăcirea.

Și vine lavina spre noi,

Și vine potopul spre noi,

Și vine neantul spre noi:

Pleacă iubirea.

 

E toamnă-n zăvoi.

Cortegiul de păsări își gurluie-n cer despărțirea.

E iarnă în noi

Și dragostea noastră se stinge ca-n beznă sclipirea.

Și pleacă aleanul din noi,

Și pleacă durerea din noi,

Și pleacă ființa din noi:

Pleacă iubirea.

 

Cern galbene foi.

Ninsoarea lor lină ne-mbracă în giulgi amintirea.

Pomeții ni-s goi,

Căci dragostea noastră demult și-a-ncetat fulguirea.

Și cade, vai, cerul pe noi,

Și cade pământul pe noi,

Și cade uitarea pe noi:

Pleacă iubirea.

 

Învață-mă, Doamne

Iubirea, ca vinul în spume,

Te-mbată cu miros de mosc.

Lumina Ta, Doamne, mă-ndrume

Să nu o cunosc.

 

O ciută cu ierbile-n coarne

Te cheamă, iubire pribeagă.

Ajută-mă, criptic, o, Doamne,

Să nu-mi cadă dragă.

 

O zână-n oglindă de stele

Te prinde în horă de iele.

Mă-nvață, preasfânt Ziditor,

Să nu-mi fie dor.

 

Te-ai stins precum mirajul

Mă aruncai în valul oceanului iubire

Precum căutătorii de aur în Klondike,

Ca să conchid, în fine, fatal, what is it like*:

Amorul, ca și aurul, te mână la pieire.

 

Stau prosternat în fața semeților năieri

Cum, prosternați, se-nchină lui el-Darasi druzii.

Iubirea mea, zidită din vise și iluzii,

Te-ai stins precum mirajul Klondike-ului de ieri.

_______________________________

*What is it like (engl.) – Cum ar fi asta.

 

Un tren venit, un tren plecat din gară

Pe-o mină am călcat de gelozie

Și-am explodat pentru-a-nțelege-acum abia

C-am fost, de fapt, doi fulgi de păpădie.

Iubirea noastră – ce-am făcut cu ea?

 

Tu ai plecat ca ploaia cea de vară,

Eu m-am întors – ca iarna – înapoi:

Un tren venit, un tren plecat din gară…

Iubirea noastră – ce-ai făcut din noi?

 

Că mi-ai fost dragă

Iubirea mea-i o nesfârșită sagă,

Ce n-o cuprinde nici un serial,

Chiar dacă i-i temeiul prea banal:

De-aceea te-am iubit: că mi-ai fost dragă.

 

Trădarea ta  –  mi-i martor lumea-ntreagă –

Încape-n cel mai palid episod,

Din care toți actorii-s în exod:

De-aceea te urăsc: că mi-ai fost dragă.

 

De-o fi să vii în Colchis ca Medeea,

Balivernând c-a fost o simplă șagă,

Mă voi preface-n stană și de-aceea

Nici te-oi iubi, nici te-oi urî: că mi-ai fost dragă.

 

Gelozie (II)

Mă faci vinovat de banala-ntâmplare

de a mă fi născut bărbat, de a aparține unui regn

al proscrișilor, de toate păcatele dânșilor.

 

Ești geloasă pe raza-mi o frunză de toamnă

pe genele altor femei, pe soare, pe lună, pe stele,

pe nori, pentru că o, Doamne!  –  în porturile lor

ar fi adăstat și pânzele altor navigatori.

 

Și numai pe beznă nu: ea-nghite toate  privirile.

 

Din beznă-mi se-nfig în sloiul de carne fragilă

două reci cristaline de șarpe, pe care-mpietrit-au,

fosile, privirile Evei.

 

Dă-i, Doamne…

Dă-i, Doamne, frumsețile toate,

Dă-i, Doamne, ce ai și ce nu,

Dă-i, Doamne, chiar și nemoarte,

Ci numai zâmbetul nu.

 

Dă-i, Doamne, simțirile toate,

Dă-i, Doamne, ce ai și ce nu,

Dă-i, Doamne, chiar și nemoarte,

Ci numai lacrime nu.

 

Dă-i, Doamne, averile toate,

Dă-i, Doamne, ce ai și ce nu,

Dă-i, Doamne, chiar și nemoarte,

Ci numai dragoste nu.

 

Când bate-va clopot de-aramă

Și-n ultimul drum voi porni,

Aș vrea să-i surâd din ramă,

Iar ea să nu  știe-a zâmbi.

 

La ámbra frunzișului veșted

Dușmani și amici se vor strânge.

Îmi plângă o lume la creștet,

Iar ea să nu poată plânge.

 

Când fi-voi țărână, prea poate,

Ori, poate, cenușă voi fi,

Privească-mă din nemoarte,

Dar fără să știe-a iubi.

 

Revino, hai

De ce-ai plecat?

De setea ta, de para ta, mistuitoarele,

Se-mbolnăvesc și se cernesc cerul și soarele.

De jindul tău, de-aleanul tău, supramisterele,

Se ofilesc și se topesc luna și stelele.

 

Unde te-ai dus?

De lipsa ta, de tânga ta, sfâșietoarele,

Seacă-n zăvoi și se usuc roua, izvoarele.

De dorul tău, de jarul tău, răsvâlvătăile,

Se-ncing și ard, se mistuiesc munții și văile.

 

Când o să vii?

Revino, hai, să-mi luminezi c-un zâmbet cerul, soarele,

Învlăguiește-mi c-un sărut roua, izvoarele,

Însfeșnicește-mi c-un surâs pe boltă luna, stelele,

Readu-mi pajiștea de-azur cu munții și vâlcelele.

 

Te iubesc de departe

Draga mea, ce te-ai dus-ai cu lerul,

Te iubesc de departe cu cerul.

 

Draga mea, ce te-ai dus cu cocorii,

Te iubesc de departe cu norii.

 

Draga mea, ce te-ai dus cu cocoarele,

Te iubesc de departe cu soarele.

 

Draga mea, ce te-ai dus cu aluna,

Te iubesc de departe cu luna.

 

Draga mea, ce te-ai dus-ai cu-ai nunții,

Te iubesc de departe cu munții.

 

Draga mea, ce te-ai dus-ai cu harpele,

Te iubesc de departe cu apele.

 

Draga mea, ce te-ai dus-ai cu vântul,

Te iubesc de departe cu gândul.

 

Draga mea, ce te-ai dus cu ninsorile,

Te iubesc de departe cu zorile.

 

Draga mea, ce te-ai dus-ai cu fulgul,

Te iubesc de departe cu-amurgul.

 

Nu știi?…

Nu știi ce-i zbuciumul?

Ascultă cum Dunărea-și iese din matcă,

Mugește și mușină carne de om.

 

Fidelitatea?

Cum taie văzduhul s-atingă prundișul

O lebădă-n zbor, urmând cântul suratei!

 

Nici așteptările?

Privește la chipu-mpietrit al mămicilor

Cum spintecă zarea, chemându-și feciorii.

 

Nicolae MĂTCAȘ

Facebooktwitterby feather