Am urcat la început pe muntele durerii
Și alături se așezau tot mai multe suflete
Era puhoi mare de oameni
Umplând muntele cu desagile lor pline
De suferințe și neîmpliniri
Cărând cu-atâta greutate
Poverile pe spate…..

Trecătorii își ascundeau fetele posomorate
De deznădejdi uitate pe rafturi prăfuite
Străzile erau goale
Iar vuietul unui vânt
Care plângea a rugăciune
Le umplu in lipsa de-altceva
Ca o simfonie târzie

Apoi inima ma indemna intr-o alta direcție
In care soarele răsărea
Și umplu cu Lumina Lui
Toată suflarea

Drumul ma conducea pe un altfel de munte
Acela al Privighetorii
Un munte al fericiților
Ici colo câte un pământean
Oameni care aveau in ochi o anumită Lumina
Pe care o împrăștiau puternic in lume
Și-n darul lor bogat
Innobila fiecare ființa
Cu câte o picătura de fericire

Era ca o hrana binecuvântata
O pâine hrănitoare
Pâinea vieții nu se mai termina acolo
Se înmulțea fără oprire
In fiecare copac, floare , izvor, ființa….
Era adapare … era hrănitoare…
Însuma toate la un loc
Prin însăși îndestularea binemeritata

Din vârful muntelui fericirii
Priveam lumea
O priveam dinlauntrul ei
O priveam din afara ei
Din mintea, sufletul și ochii ei
Însă cel mai mult mi-a plăcut
Ce am văzut și simțit
In inima ei
O Lumina aparte
Nemaivăzută, nemaiauzită și întâlnită
Adevarata comoara a ei….

Era ca un fel de ritual împărătesc
Și încet cornul îngerilor vieții
Răsuna-se momentul înălțător
Iar după o clipa de leghe
Incepu-se sa se-adune mulțime …. care nu se mai termina
Cu mic cu mare
Descoperise muntele fericirilor
Și alese prin libertatea lor
Darul cel mai de preț

Acolo era pâinea vieții
Izvorul nesecatuit
Eternitatea in derulare
Lumina din inima sacra
Viața eterna
Pe care fiecare ființa
Și-o poate crea
Simplu, cu demnitate și credința vie
Prin dreptul ei divin
Ca pe cel mai de preț Dar!

Cu inima buna in bucurie

by

Referinţă Bibliografică

PÂINEA VIEȚII…./ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 10 iulie 2022