POEMUL ZILEI DE SÂMBĂTĂ
sau
REFREN CRESCUT ÎNTRE TIMP ȘI TOAMNE…
(autor Vasile Bele)
Te adun gând și te sădesc
în seninul clipei
de lumină
apoi, te voi uda cu cuvinte
necălcate.
Am să las timpul și cerul
să fie temelie pentru
rugăciune și mir cules
din răsărit de vânt…
Te voi pune cunună în lumină
și te voi răsfăța cu îmbrățișări
pictate în visare
Voi adăuga un refren crescut
între timp și toamne
iar tăcerea zorilor o voi pune merinde
unui gând rătăcit și unei regăsiri
peste veacuri…
Nuferii adună albastru cu lacrimă
și amintiri neculese
pentru timpul țesut cu clipe mângâiate
doar zborul spre înălțimi cernute
din lumină își mai cere un sărut
iar asfințitul își cheamă cerul
pe cărări ce te duc în pribegia viselor…
Eu, mai ascult încă
refrenul crescut între timp și toamne…
POEMUL ZILEI DE VINERI
sau
TE-AM ÎMBRĂCAT ÎN UMBRA UNUI SĂRUT…
Sărutul dimineții
în lumină și cuvânt netulburat
să îți cuprindă pasul inimii
mirul care-și așterne culoarea
în seninul unui sărut trezit
să te însoțească
pe drumuri de suflet
iar tăcerea zorilor
dintr-o clipă de rugăciune
să îți fie șoaptă…
Te voi îmbrăca în sărutul dimineții
și te voi aduna în amintiri
rătăcite prin vise
doar clipa cerne povești
iar tăcerea toamnelor pline de rod
îți sunt temelie în seninul
unui zâmbet cules
din răsăritul unui zbor spre libertate
numai trilul dintr-o privire
seamănă cu glasul clopotului
în rest – clipă și vânt…
Iasomia își cheamă cerul
în fiecare secundă de tăcere
iar netristețile culeg vise
răstignite – mi te-am chemat
primăvară în lumină și mir
pentru a birui în adevăr.
POEMUL ZILEI DE JOI
sau
AZI, NUFERII AU ÎNFLORIT ÎN ZÂMBET…
(autor Vasile Bele)
Nuferii adună albastru
din cununa cerului
pentru a dărui unui zâmbet
tăcere de catifea
dintr-o clipă de libertate.
Valul își culege zidirea
din răsăritul unui sărut
trezit de pasul unui curcubeu
care se plimbă prin vise
pentru neuitarea toamnelor…
Am să las timpul și cerul
să culeagă smaralde din șoapte
nerostite și voi reveni cu adevăr
mângâiat care va scrie
valsul gândului rătăcit.
Doar picurii de umbră
dintre veacuri îmi sunt izvor
în seninul cuvântului țesut
cu tăcere verde-miracol
pentru alte timpuri
și anotimpuri care își cern
netristețile în lumina
aceluiași răsfăț…
Te voi cuprinde în rouă
și te voi înveli cu zâmbet
dimineață țesută în lumină
doar zborul spre cuvânt netulburat
va prinde asfințitul între
două tăceri răstignite
în rest… zâmbet și nuferi.
Să nu oprești valul
dintre veacuri și nici toamnele
cu îngeri să culeagă smaralde
din amintiri poleite
– azi, zâmbetul unui sărut
va cuprinde visul cu nuferi…
Euterpe, culege amintiri
din zâmbet
nuferii au înflorit
iar rugăciunea se zidește
în gânduri
netrezite și strigă vântul
să cuprindă tăcerile dimineții
într-un vals târziu.
Tăcerea trece prin vise
iar diminețile lumii adună
rouă pentru a mai scrie
încă un refren –
s-a trezit ziua de joi
pentru a culege clipe din emoția
îmbrățișărilor iar magnolia
să-i fie cunună iubirii…
POEMUL ZILEI DE MIERCURI
sau
AZI, SE ȚES GÂNDURI…
(autor Vasile Bele)
Azi,
voi împleti
boabe de rouă
și amintiri
cu clipe mângâiate
de îmbrățișări
și zâmbet.
Azi,
verdele-miracol
va țese gânduri
– cunună în seninul
cuvântului cernut
din arome de gutui coapte.
Doar azi…
Nuferii
adună culoare
din clipele viitoare
pentru a le dărui
unui gând rătăcit
în visare netulburată.
Foșnetul de vânt
își va culege
umbra
dintr-un izvor de libertate
iar mirul
va cerne rugăciune…
Azi,
se țes gânduri nerătăcite
pentru tine – sărut
trezit în lumină
dar și pentru tine – zâmbet
din tăcerea cuvântului
ieșit din umbră…
Izvorul mi-a fost umbră
și răcoare de mir
mi-a fost cărare
și lacrimă albastră…
Încă
se mai țes gânduri…
by