Vocea începuse sa-mi grăiască din nou
Prin blândețea EI netagaduita
Ma pierd in dulcele EI ecou
Ca o Lumina Albă infinita….
Îmi aducea, așa cum o făcea de fiecare data
Cuvântul Sfânt pentru întreaga omenire
In toată Gratia-i înfășurată
Pentru iubire și trezire
Îmbrățisarea aceea ce nu are asemuire
Ma-npletici in mângâiere și extaz
Imi umplu trupul cu Seva și trăire
Și Radiante de Lumina și topaz
Ființele umane erau in pregătire
Și așteptau de veacuri ca roadele sa vina
E timpul cel dintâi și a sa primenire
Semințe semănate…
Semințe din Lumina
Pământul își deschise brațele lui milenare
Primind cu bucurie Noua-nsamantare
Oameni, natura, ființe solitare
E timpul nou cu ale lui hotare
Semănători, e vremea semănatului prezis
Și noua lui sămânța
Va înmulți menirea
Cuvânt , prin care cerul a trimis
Semințe din Lumina
Sa-mbogateasca Glia
Ca mai apoi sa se-nmulteasca-n tihna
Comori nebănuite in fiecare dintre noi
Pe când culegătorii cu-a lor râvna
Sa umple-ntreg pământul
De-avânt și de eroi
Semințele Luminii își recunosc in pace
Culegătorii ce le-au descoperit
In inimi și in gânduri
Cu forța lor tenace
Ființele umane Lumina -au regăsit.
Cu inima in bucurie