Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » STRĂFULGERARE-Pompiliu Crețu

STRĂFULGERARE-Pompiliu Crețu

STRĂFULGERARE
(Poezie dedicată poetului neamului Mihai Eminescu)

Deodată s-a făcut noaptea senină
și-a coborât pe româneasca vatră
LUCEAFĂRUL… și fulgerând in piatră
a dat și SFINXUL din Carpați lumină.

A fost MIHAI,prințul nostru de suflet
trimis să lumineze-o națiune,
pe cer toți norii-au început să tune,
stelele s-au aprins și-au stat din umblet.

Păduri de-aramă au pornit să sune
vibra în munte fiecare colț,
plângeau frunzele-n plopii fără soț
iar greierii cântau doine pe strune.

Și-a vrut Zamolxes, zeul cel mai mare,
să-l dăruiască cu sclipiri de geniu,
cu versul său să treacă prin mileniu
Luceafăr strălucind în Carul Mare.

O lacrimă i-a fost întâi cuvântul
dorit s-alinte versul din poezie,
cu nori și fluturi arși de fantezie
pe flori de tei ce le sărută vântul.

Iar stihul său ales din nectar dulce
în gând curat avea ca să reverse
pe plaiul românesc, grai de poveste,
când mamele voiau pruncii să culce.

Iluminist cu gând înalt de pace
de dragul libertății răstignit,
ai dus pe-altarul unde te-ai jertfit
ruga de morți din cimitire dace.

Dragostea ta o doină care cântă
lumina ochilor în sărbătoare,
e un blestem de lacrimă ce doare,
de-ți vom uita cândva poezia sfântă.

Facebooktwitterby feather