DOR DE PRIMĂVARĂ
Cu pași nesiguri, primăvara răzbate –
Nici cald și nici frig, nu ninge, nu plouă –
Mi-i dor de verdeață prin stropii de rouă,
De gâze mi-i dor pe trunchiuri uscate.
O zi e cu iarnă, o alta mai blândă –
Curajul, în muguri, în verde tresaltă –
Apar, câte una, rățuște pe baltă,
Privirea, de soare, e veșnic flămândă.
Prin vremuri și vreme, prea mult plumburiu –
Natura se zbate să-i fie mai bine –
E dor de lumină sub cer și în mine,
Sporind și speranța în sufletul viu.
Mijește o rază… se-ntunecă iar …
Sub garduri urzici vestesc vremea bună –
Pe crengi , pițigoi și vrăbii se-adună –
Miroase a reavăn sub vântul hoinar.
Și tremură muguri în orice grădină –
Cu proaspăt și nou miresme tot vin …
Simțim primăvara în sufletul plin
Cu setea de viață, de flori și lumină.
HRISTOS A ÎNVIAT !
Dorul de lumină tot crește și crește …
SFINTELE PAȘTI sunt foarte aproape –
În inimi căldură și visuri sub pleoape –
Vom sta laolaltă cinstind creștinește.
Vom fi, toți alături,sub cer înstelat –
În mâini lumânări vor arde lumină –
În orice creștin, sămânța divină
Va naște credință așa cum ni-i dat.
Vom fi mai curați,mai blânzi și mai buni –
În suflet vor crește altare spre cer –
Fiorul credinței, cu sfânt și mister
Îl face pe om să creadă-n minuni.
HRISTOS A-NVIAT, negându-și durerea.
Sperăm să ne fie în toate mai bine –
Să cerem iertare de ne e rușine,
În miezul de om simțind ÎNVIEREA.
Să fim oameni buni, așa e lăsat –
Să știm prețui om și DUMNEZEU,
Simțind și cântând la Paște mereu,
”HRISTOS A-NVIAT, HRISTOS A-NVIAT!”
ÎNVIERE
Am fost creați cu suflet, am fost creați cu minte ,
Ni-i dat să mergem drept în viața cu lumină ,
Purtând în miez de om căldura cea divină,
Menită să hrănească tot drumul spre -nainte.
Dar câți pricepem bine de ce trăim sub soare ?
Câți simt și câți gândesc așa cum le e dat ?
Batjocorindu-și darul, trăiesc doar în păcat,
Prea surzi, prea orbi, prea răi în lumea asta mare.
De sufletul nu-i mort, de-avem în noi gândire,
Să respectăm menirea ca oameni să trăim,
Cu sentimente bune și bine să gândim
Și la iubirea sfântă să răsplătim iubire.
Și bucurii și jale – pe toate le-am aflat –
În lacrima de azi e binele de mâine –
În sentimentul foamei e munca pentru pâine –
În Noaptea Învierii „ HRISTOS A ÎNVIAT !”
Miracolul e-n oameni … și la sătui și goi …
În miez de noapte sfântă aprindem lumânări –
Aici e DUMNEZEU și dincolo de zări,
HRISTOS este în ceruri, HRISTOS e-aici cu noi.
Să înțelegem bine tot darul de ni-i dat –
Să luminăm și suflet și gând să luminăm –
Din ieri mergând spre mâine … și râdem și-ndurăm ,
Înțelegând ce-i viața – „HRISTOS A ÎNVIAT!”
LACRIMI DE ȚARĂ
Are România-n suflet și în miezu-i munți de sare –
DOAMNE,cât au plâns și cât au jelit românii …
S-au schimbat prin vremuri multe și de-a valma toți stăpânii …
Și români și neaveniți,lacomi,hoți, răi ca păgânii,
Dar tot a rămas frumoasă,țară plânsă,plai cu soare.
Munți și lacuri… sare albă și curată –
Văi, păduri și iarăși stânci –
Sapi în ocnele adânci …
Parcă n-ai săpat vreodată.
Plânsul cât de mare-a fost?
Și … cum lacrimi curg și azi …
Marea-i lacrimă curată, lacrimi prin păduri de brazi …
Dar suntem tot în ăst loc și avem în lume rost.
Este țara tot frumoasă și tot plânsă … plai cu soare –
Noi stăpâni ne fură sarea și tot sapă … și tot sapă …
Le dăm tuturor și pâine, le dăm tuturor și apă …
Are ROMÂNIA-n suflet și în miezu-i munți de sare.
TEONA SCOPOS
Iaşi



![]() |
Referinţă Bibliografică |