VIAȚA CA O SCÂNTEIE: VOLUMUL 1 – DĂNUȚ și VICTORIA IUGA (ORADEA)

Interviul face parte din VOLUMUL 1 al proiectului „VIAȚA CA O SCÂNTEIE”, seria „Presă culturală”, un proiect Armonii Culturale Press (Revista & Editura), ISSN 2247-1545

Interviul prezintă 2 secțiuni:

S1. INTERVIU: 4 întrebări – Stroia Gheorghe, 4 răspunsuri – Participant

S2. AUTOINTERVIU: 4 întrebări – Participant, 4 răspunsuri – Participant

Motto:

Nu voi muri de tot, ci voi trăi

Prin faptele şi operele mele

Pe crucea mea, un înger va vesti:

„El nu-i aici, e îngropat în stele!”

(Corneliu Vadim Tudor, „Elegie”)

Secțiunea 1: INTERVIU

********************

ÎNTREBARE 1: Pentru a ne cunoaște mai bine, aș dori să ne spuneți, dincolo de valența dumneavoastră ca scriitor/artist, ce ne-ați putea spune despre OMUL care sunteți, lucruri pe care nu le-ați împărtășit până acum, dar care ați vrea, eventual, să se știe. Vă reamintesc, nu ne impunem limite, rețineri, însă pretindem doar sinceritate.

RĂSPUNS 1: Am avut curajul de a scrie despre mine și omul meu drag, Dănuț, în prima carte: „Viața mea, ca o poveste”. Am scris acum, la a doua tinerețe (cum îmi place mie să zic), cinci cărți fără editură și tot eu m-am ocupat de distribuirea și promovarea lor, desigur având un ajutor de nădejde mereu, pe drag omul meu, Dănuț, care este și coautor, după trilogie, unde sunt doar eu. De aceea, eu oriunde merg, în reviste și antologii, doar cu omul meu drag, dacă acceptați așa e ok, dacă nu iar e ok! Pentru a înțelege ce fel de „OAMENI” am fost, suntem și vom fi până la sfârșitul timpului și dincolo de el, vă dau răspunsul prin ceea ce a scris băiatul nostru cel mare: ,,Măicuța mea, împreună cu tatăl nostru, voi rămâneți pentru noi un simbol, niște oameni de omenie și demnitate rar întâlniți! Poate nepoții și strănepoții voștri își vor face un mod de viață din faptele voastre, acum scrise și în cărți!”

ÎNTREBARE 2: Întrebarea mea forțează puțin nota, dar este parte a unei retorici intitulate „VIAȚA CA O SCÂNTEIE”. Ce argumente credeți că puteți aduce în sprijinul ideii generoase că viața dumneavoastră este cu adevărat o… SCÂNTEIE, care aduce lumină propriei persoane sau altora.

RĂSPUNS 2: Toată viața noastră, a mea cu omul meu drag Dănuț, a fost o SCÂNTEIE pentru că a luminat mereu în sufletul și casa noastră IUBIREA!

ÎNTREBARE 3: Care credeți că ar fi, în momentul de acum al literaturii și artei contemporane, câteva condiții necesare și suficiente, nu doar pentru a supraviețui, dar și pentru a atrage recunoaștere, admiratori și, de ce nu, un loc meritat în rama unui Timp, ai cărui stăpâni nu vom fi niciodată?

RĂSPUNS 3: După ce am scris cele cinci cărți, mi-am dat seama că e foarte greu și să supraviețuiești din scris, dar și să scrii, apoi să promovezi și să te faci cunoscut. Mai ales eu care am scris fără editură, de exemplu,  în revista locală din orașul meu nici nu am putut pătrunde, că acolo este o „gașcă literară” ce trăiește frumos de la bugetul local, așa cum intrarea în faimoasa uniune, știți cum se face! Deci, nu văd care ar putea fi condițiile necesare și suficiente în acest capitalism sălbatic, cum îl numesc eu, al cărui principiu este foarte clar: „care pe care”. Dar mă bucur că am scris acum la a doua tinerețe, doar avem și timp și bani. Bani făcuți în tinerețe, fiind amândoi niște oameni echilibrați mereu! Știți cum se spune despre bani: ,,nu-i puțin să nu se ajungă și mult să nu se termine!”

ÎNTREBARE 4: Considerăm aproape întotdeauna că menirea unui scriitor/artist este cea de a crea, în primul rând pentru sufletul său și în al doilea rând pentru public, dar și de a descoperi la rândul său valoarea, acolo unde ea există. Credeți în șansă, sunt sigur. Ne puteți împărtăși, cu unul sau mai multe exemple chiar,  dacă dumneavoastră înșivă reprezentați șansa acordată spre promovarea/afirmarea unei persoane?

RĂSPUNS 4: Exact așa am considerat și eu cu omul meu drag, Dănuț, că am scris în primul rând pentru sufletul nostru și pentru cei dragi. Dar, tipărind fiecare carte în sute de exemplare, ne-am bucurat că au fost cerute și citite, apoi iar ne-am bucurat de părerile și recenziile primite că le-am adunat toate într-o carte: BUCURII ȘI LA A DOUA TINEREȚE de Dănuț și Victoria Iuga (2023). Poate cum zice fiul cel mare, în primul rând el, apoi nepoții și strănepoții se vor afirma, luându-ne ca exemplu și din viață și din cărți!

Secțiunea 2: AUTOINTERVIU

***************************

ÎNTREBARE 1: Am o întrebare pentru viață: De ce ești așa de ,,hunsută,,( șmecheră) că dai omului câte poate duce poate câteodată și mai mult?

RĂSPUNS 1: Dragă Victoria, mereu m-ai făcut ,,hunsută” în toate cărțile tale. Sigur îi dau omului bune-rele, ușoare-grele, dar niciodată mai mult decât poate duce. Crezi că dacă i-aș da numai bune și ușoare, ar fi bine? Nu ar fi bine, că s-ar buieci și nu ar ști aprecia. Dacă i-aș da numai greu și rău, nu ar putea duce nimeni așa ceva. De aceea, le primește amestecate să le mestece el, omul!

ÎNTREBARE 2: O întreb pe bunicuța mea Turița pe care am făcut-o nemuritoare în cărțile mele – Viața mea, ca o poveste (2021) și Fete și destine (2021) – Draga mea dragă bunicuță, îmi amintesc cu drag sfaturile dumitale. Când m-ai învățat „Înger, Îngerașul meu”, cum te întrebam: „Unde este îngerașul, că nu îl văd?”

RĂSPUNS 2: Îngerașul este lângă tine și cu tine mereu! Îți aduci aminte când s-a întâmplat acea „întâmplare” îngrozitoare, când era să vă sufocați noaptea în cameră tu și fratele tău, de la tălpicii ce i-a pus tatăl vostru pe sobiță și care au făcut un fum înecăcios? Mi-ai spus că pe tine te-a trezit o babă pe care ai visat-o doar, că era la ușa voastră și te chema la ea. Tu te-ai ridicat dormind și ai dat în ușa camerei părinților, care au ieșit înspăimântați văzând acel fum înecăcios și v-a scos iute afară. Ce ți-am spus și atunci? Că acea babă a fost Îngerul tău păzitor! De atunci, te-ai convins că l-ai avut mereu lângă tine și cu tine pe Îngerul tău păzitor.

ÎNTREBARE 3: Dragă Victoria, dintre toate „înscrisurile” lumii, te-a fascinat vreodată ceva?

RĂSPUNS 3: M-a fascinat „Elegia” lui Vadim Tudor, după care am scris pentru mine și pentru omul meu: „Când nu vom mai fi, Îngerașul de pe cruce va da de veste: „Ei nu sunt morți, nu sunt îngropați aici, au plecat spre stele, că mai au de povestit, dar au lăsat în urma lor: băieți, nepoți și strănepoți, faptele, amintirile și cărțile!”

ÎNTREBARE 4: Dragă Victoria, dacă ar fi să-ți amintești ceva de care ai rămas profund impresionată, ce mi-ai spune?

RĂSPUNS 4: Tare mi-a plăcut ce este scris pe o placă lângă gorunul lui Avram Iancu de la Țebea:

,,Iar când va veni dușmanul să vă ia pământ și drept,

Români, scuturați gorunul ca din somn să mă deștept…!”

Dănuț și Victoria IUGA

Oradea, jud. Bihor

by

Referinţă Bibliografică

VIAȚA CA O SCÂNTEIE: VOLUMUL 1 – DĂNUȚ și VICTORIA IUGA (ORADEA)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 3 martie 2025