MINUNATUL NICOLAE – SFÂNTUL FĂCĂTOR DE MINUNI

Sfântul Ierarh Nicolae (15 martie 270-6 decembrie 343), prăznuit de Biserica Ortodoxă în ziua de 6 decembrie, s-a născut și a trăit în vremea împăraților Dioclețian și Maximian, în cetatea Patara din Asia Mică. Părinții săi au părăsit această viață destul de devreme, iar Sfântul Nicolae a rămas în grija unui unchi episcop, care purta același nume ca al său. A primit din copilărie o creștere aleasă, urmând cursurile celor mai vestite școli ale epocii. Și a urmat din tinerețe reguli de viață deosebită, cu multă rugăciune, post și priveghere.
Iubind viața curată și dăruindu-se cu totul slujirii aproapelui, a fost hirotonit preot, apoi episcop al cetății Mira din ținutul Lichia (astăzi localitatea Demre din Turcia, aflată pe malul Mării Mediterane.
Sfântul Nicolaie a pătruns în chilia sufletului meu, încă din copilărie, fiind patronul spiritual care ocrotește Biserica din satul Văvăluci, comuna Bozioru, județul Buzău, (locul meu natal), al cărei hram este în ziua de 6 decembrie. În acest locaș de cult creștin-ortodox și cu binecuvântarea preotului Victor Palcău am primit Taina Sfântului Botez, spre încreștinare și iluminare pe calea credinței. Mi-a fost călăuză pe cărările vieții și îndrumător în cele mai importante decizii, pentru care îi mulțumesc în rugăciunile mele. Citind despre viața Sfântului am aflat cât de binecuvântată am fost de Dumnezeu „să-l întâlnesc” la toate sărbătorile creștine în biserica satului.
Cunoscut și sub numele de Sfântul Nicolae din Bari, fost episcop creștin al orașului antic Mira (Asia Mică), este sfântul recunoscut pentru darurile secrete, fiindu-i atribuite cele mai multe și minunate legende. Născut din părinți creștini, Sfântul a intrat în conștiința publică pentru darurile pe care le făcea spre păstrarea dreptei credințe. După moartea părinților, Nicolae și-a împărțit întreaga moștenire săracilor, devenind ocrotitorul bătrânilor, celor nedreptățiți și al nevoiașilor, supranumit „Nicolae Minunatul” și „Făcătorul de minuni”.

Martiriul Sfântului Nicolae

Sfântul Nicolae a fost întemnițat în timpul persecuțiilor decretate de împărații romani Dioclețian și Maximilian, dar prin „Edictul de la Milan” (din 313), dat de Constantin cel Mare, care acorda libertate deplină creștinismului, Sfântul Nicolae s-a întors în scaunul episcopal din cetatea Mirei. Alături de alți Părinți ai Bisericii a participat la primul Sinod ecumenic de la Niceea (din 325) dovedindu-se un puternic apărător al credinței creștine împotriva ereziei ariene.
Sfântul Ierarh Nicolae a trecut la cele veșnice după mulți ani, timp în care a strălucit în mijlocul cetății Mirelor, fiind îngropat în biserica episcopală în ziua a șasea a lunii decembrie. Moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, care s-au arătat izvorâtoare de mir, au săvârșit multe minuni în Mira Lichiei. În prezent, sfintele moaște ale Sfântului Ierarh Nicolae se află la Bari, în sudul Italiei, în Catedrala „Sfântul Nicolae”, care este un important centru de pelerinaj, atât pentru italieni, cât și pentru creștinii ortodocși din estul Europei. În România se află mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, ultima ctitorie a Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu. Prețiosul și sfântul dar a fost adus aici de către Mihai Viteazul, domn al Țării Românești și, pentru o scurtă perioadă, conducător al celor trei mari țări medievale, care formează România de astăzi: Țara Românească, Transilvania și Moldova.

Milostenia Sfântului Nicolae

Numit în tradiția populară – Moș Nicolae – nume atribuit după vârsta venerabilă de pământean, Sfântul Nicolae a rămas în conștiința publică, entitatea divină care împarte daruri copiilor și oamenilor sărmani.
Tradiția pomenește unele fapte minunate săvârșite de Sfântul Nicolae: salvarea de la moarte a trei bărbați condamnați fără vină de un slujbaș imperial, aducerea unor ajutoare neașteptate unor familii aflate pe punctul de a săvârși nelegiuiri pentru a-și câștiga pâinea și multe altele. Obiceiul de a face daruri de ziua sa se datorează bunătății cu care era înzestrat Sfântul Nicolae și obiceiului său, prin care îi ajuta pe nevoiași, îi hrănea pe flămânzi, în îmbrăca pe zdrențăroși.
Despre Sfântul Nicolae se istorisește că, aprinzându-se de dragostea pentru adevărul lui Dumnezeu, în mijlocul soborului fiind, l-a lovit peste față pe ereticul Arie. Pentru acest lucrul i s-au ridicat de către ceilalți părinți participanți la sinod, însemnele arhierești. Evanghelia și omoforul i-au fost înapoiate însă prin minune, acest lucru fiind adeverit chiar de părinții mai îmbunătățiți care erau de față. Din această legendă s-a perpetuat tradiția nuielușei Sfântului Nicolaie, care aduce daruri copiilor cuminți, iar celor neascultători primesc în dar o nuielușă.

Sfințenia Ierarhului Nicolae

După întoarcerea cu binecuvântare de la Locurile Sfinte, unde se rugase îndelung, s-a retras la o mânăstire și în timp ce se ruga a auzit glasul lui Dumnezeu:
„Nicolae, să intri în slujba poporului, pentru ca prin tine să se preamărească numele Meu! “
Auzind acestea, Nicolae s-a dus în cetatea din Mira, unde nu era cunoscut de nimeni, dar după trecerea la cele veșnice a arhiereului din Mira, a fost propus ca arhiepiscop. La început a refuzat, însă Mântuitorul i S-a arătat în vis, dăruindu-i Evanghelia și îndemnând-ul să primească noua demnitate. Pentru această vedenie, Sfântul este reprezentat în iconografie cu o carte la piept.
Pentru propovăduirea credinței a fost persecutat și aruncat în închisoare de împăratul Dioclețian, dar a fost eliberat de Constantin cel Mare. La aproape 200 de ani de la moartea sa, a fost construită Biserica Sfântul Nicolae din Mira pe locul unde a slujit ca episcop, fiindu-i aduse moaștele într-un sarcofag și depuse în lăcaș, iar în 1087 i-au fost duse în orașul natal – Basilica di San Nicola.
Rămășițe din moaștele Sfântului, care emană mir cu proprietăți miraculoase, au fost duse în mari orașe din Răsărit, fiind adoptat ca patron al locașurilor de cult. Mâna dreaptă din moaștele Sfântului Nicolae, primită de Mihai Viteazul ca răsplată pentru meritele sale în războiul cu musulmanii, chiar de la cardinalul din Bari, în jurul anului 1600, a fost donată Bisericii Sfântul Gheorghe Nou din București.

Legende sau minuni ale Sfântului Nicolae

„Dăruind, vei dobândi.” – Nicolae Steinhardt

Cele mai multe relatări ale vieții Sfântului Nicolae, unele fiind considerate legende, au fost scrise după moartea sa.
O legendă spune că trei surori, fetele unui văduv sărac nu se puteau mărita, pentru că tatăl lor nu avea să le dea zestre. Când fata cea mare a ajuns la vremea măritișului, Nicolae, ajuns deja episcop, a lăsat noaptea, la ușa casei nobilului, un săculeț cu aur.
Povestea s-a repetat întocmai și când a venit vremea măritișului pentru cea de a doua fată, iar când i-a venit vremea și celei de a treia fete, tatăl ei a stat de pază pentru a afla cine era cel care le-a făcut bine fetelor sale. În acea noapte l-a văzut pe episcop lăsând săculețul cu aur. Se spune că Sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperiș și a dat drumul săculețului prin hornul casei, într-o șoseta pusă la uscat, motiv pentru care a apărut obiceiul agățării șosetelor de șemineu.
După ce tatăl fetelor a văzut cele întâmplate, Nicolae l-a rugat pe părintele fetelor să păstreze secretul, însă acesta nu a rezistat tentației de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neașteptat îi mulțumea lui Nicolae pentru el. Cei trei săculeți cu aur, făcuți cadou fetelor au devenit simbolurile Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur (în iconografia apuseană).
Altă legendă povestește despre Sfântul Nicolae că a calmat o furtună pe mare și a salvat trei soldați nevinovați de la decapitare, devenind ocrotitorul marinarilor
Tot potrivit legendei, Nicolae de Mira ar fi fost unul din cei 318 participanți ai Conciliului de la Niceea (astăzi İznik, Turcia).
Cea mai răspândită legendă perpetuată prin vremurilor, devenită celebră în toată lumea, este „nuielușa lui lui Moș Nicolae”, având un substrat real, plecat tot de la o faptă a Sfântului Nicolae, săvârșită în timpul vieții. Sfântul, pe atunci episcop de Myra, i-a dat o palmă ereticului Arie, care îndrăznise a huli cele bisericești. Conform legendei, în anul 325, Sfântul Nicolae a participat la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, eveniment în cadrul căruia Arie, un preot din Alexandria, a susţinut că Iisus Hristos nu este de aceeaşi natură cu Dumnezeu Tatăl. Deranjat de această afirmaţie, Sfântul Nicolae i-a dat o palmă ereticului. De aici a rămas în tradiție ca acelor neascultători, Moș Nicolae să nu le aducă daruri în ghetuțe, ci o nuielușă.
De atunci, în noaptea dintre 5 spre 6 decembrie, copiii obișnuiesc să își lase ghetele lustruite în fața ușii, sperând că vor primi cadouri, în special dulciuri. În multe regiuni ale României, în Moldova și Muntenia, copiii găsesc în dimineața zilei de 6 decembrie, bomboane, fruct și o jucărie sau câteva monezi – dacă au fost cuminți, iar cei care au fost obraznici găsesc o nuielușă.
Pentru a primi daruri materiale sau spirituale de Moș Nicolae, credincioșii se închină la icoana Sfântului și spun o rugăciune.

Rugăciune către Sfântul Nicolae

În puterea biruinței prin credință a Sfântului Ierarh Nicolae își pun nădejdea cei ce se roagă lui.
„Sfinte Ierarh Nicolae, cel ce oferi mir de mult preț la toată lumea, dăruiește-mi și mie, celui nevrednic și păcătos, ca să-ți aduc ție cântare.
– Că tu, ca Sfânt Părinte ai îndrăznire către Dumnezeu, slobozește-mă din toate necazurile, ca să cant ție: Bucură-te, Sfânte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!
– Părinte al credinței lui Dumnezeu și spirit al blândeților, învățător înfrânării te-ai arătat, turmei tale și pentr aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, iar cu sărăcia pe cele bogate.
– Părinte Ierarh Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
În orașul Mira Lichiei, sfințitor te-ai arătat și Evanghelia lui Hristos, propovăduind, ți-ai pus sufletul pentru poporul tău și ai mântuit pe cei nevinovați din moarte.
Pentru aceasta ai fost sfințit, ca un mare slujitor tainic al harului lui Dumnezeu.
– O, preabunule părinte Nicolae, pastorul și învățătorul celor ce aleargă cu credință către tine și cu fierbinte rugăciune te cheamă, vino degrabă a-i ajuta!
– Izbăvește turma lui Hristos de lupii care o răpesc și toate părțile creștinești le ocrotește și le păzește prin sfintele tale rugăciuni de gâlcevele lumești, de cutremur, de molimă, de venirea altor neamuri, de robie și de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de sabie, de boală și de moarte năpraznică!
Precum ai miluit pe cei trei bărbați care ședeau în temniță și i-ai izbăvit de mania împăratului și de tăierea sabiei, așa ne miluiește și pe noi, cei ce cu mintea, cuvântul sau cu lucrul suntem întru întunericul păcatelor și ne izbăvește de mania lui Dumnezeu!
De chinul cel veșnic ne izbăvește, că prin călăuzire, cu ajutorul, cu milă și cu harul lui Hristos, Dumnezeu să avem viață liniștită și fără de păcat, cât vom viețui în lumea aceasta.
Păzește-ne prin sfintele tale rugăciuni, de gâlcevile lumești, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie și de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de sabie, de boală și de moarte năpraznică!
Prin mijlocirea ta, spre ajutorul, mila și cu harul lui Hristos, Dumnezeu să ne dea viață liniștită și fără de păcat, ca să viețuim în veacul acesta, și de partea stării de-a stânga să ne izbăvească și în partea de-a dreapta, împreună cu toți sfinții, să ne învrednicim și să cântăm:
– Slavă Ție, Dumnezeule, slavă Ție!
Miluiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta, biruință binecredincioșilor creștini asupra celor potrivnici dăruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău, acum și pururea și în veacul veacului!
Amin! “

*Sfânta Tradiție perpetuează minunile Sfântului Nicolae în fiecare an, spre bucuria darului în sufletele credincioșilor, cărora le transmit un dar spiritual.
*Sfântul Nicolae să vă aducă: sănătate, bunăstare, pace în suflet, bucurii și biruință prin credință!
*La mulți ani sărbătoriților cu numele: Niculaie, Niculina, Nicoleta și derivate din acestea!

*Revista „Armonii Culturale” – 7 decembrie, 2020
https://armoniiculturale.ro/2020/12/07/rugaciune-sfantului-nicolae/
*Portal „Creștin Ortodox” / articole Maria Filipoiu
https://www.crestinortodox.ro/colaboratori/maria-filipoiu/articole/
Sfântul Nicolae – făcătorul de minuni
https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-nicolae-facatorul-minuni-161332.html
* Revista „Armonii Culturale”

Sfântul Nicolae – făcătorul de minuni

***

COPILARIE FĂRĂ MOȘ NICOLAE

Revăd copilăria mea
Într-un sat uitat de lume,
Unde „Moșul” nu ajungea
Cu daruri din sfânt renume.

Drumul era prea lung și greu
Să vină „Moș” cu sania,
Că se împotmolea mereu
Și în zadar strădania.

Dar nuielușa nu lipsea
Niciodată de la ușă,
Să-mi amintească viața grea,
Când mă-ncălzeam la cenușă.

N-aveam ghete lustruite,
Drum prin legendă să parcurg,
Purtam haine peticite,
Iar noaptea începea-n amurg.

Mai aprindeam din când în când,
Câte-un muc de lumânare.
Doream să vină mai curând
Lumina-n zori, de la Soare.

Voiam cizme și ciorăpei,
De dulciuri, nici nu mai vorbesc…
Să fiu precum vecinii mei,
Ce se mirau din ce trăiesc.

Scrisori peste scrisori scriam,
„Moșul” de mine să știe.
Eram cuminte și-nvățam,
Bine să-i spun poezie.

Dar nu venea, cum mi-era drag,
Simțeam inima de piatră,
Îmi curgeau lacrimi în șirag
Și vântul urla în vatră.

Speranța mi-a încărunțit
În rugăciuni și gândul bun,
Că „Moșii darnici” n-au venit,
De Nicolae sau Crăciun.

Cu viața-n valul schimbării,
Pe Sfinții Moși îi așteptam,
La fii s-aducă jucării,
Că misiunea lor știam.

*Portal „Creștin Ortodox”
https://m.crestinortodox.ro/poezie-ortodoxa/poezii-ortodoxe/copilarie-fara-mos-nicolae-147382.html

SFÂNTUL NICOLAE ÎN LEGENDE ȘI MINUNI

„Minunat e Sfântul Nicolae și magice sunt darurile sale!” – Maria Filipoiu

Multe și însemnate sunt minunile Sfântului Ierarh Nicolae, ca niște daruri divine, de la sfântul legendar: Nicolae din Mira – Nicolae Minunatul, sărbătorit sub numele de: Nikolaus (Germania), Sinterklaas – Santa Claus (Belgia), și Kleeschen (Luxemburg), Moș Nicolae sau Sân-Nicoară (România). În România și în Țările de Jos, sărbătoarea lui Moș Crăciun a înlocuit-o pe cea a Sfântului Nicolae, devenind și aceasta – oportunitate comercială de a face cadouri copiilor și celor nevoiași.

Minunile Sfântului Nicolae

1. Sfântul Nicolae, mișcat de datoria credinței , a hotărât să călătorească la Locurile Sfinte, spre închinare, dar în timpul călătoriei pe mare a izbucnit o furtună cumplită. Echipajul ambarcațiunii a pierdut controlul și toți călătorii erau disperați că se vor îneca. Nicolae a îngenuncheat și s-a rugat cu stăruință lui Dumnezeu, iar minunea s-a întâmplat. Marea s-a liniștit, însă marinarul care era la catarg a căzut pe punte ca mort. La rugăciunile puternice ale Sfântului Nicolae, marinarul a revenit la viață, ca și cum s-ar fi trezit dintr-un somn adânc.
2. Trei oameni din Lichia, care urmau să fie decapitați pentru calomniere pe nedrept, l-au chemat în rugăciune pe Sfântul Nicolae, iar acesta s-a arătat în vis împăratului Constantin, cerându-i să-i elibereze pe cei trei condamnați. În urma visului, împăratul i-a eliberat. Prin această vedenie i-a izbăvit Sfântul pe cei trei inculpați fără vină.
3. În Constantinopol trăia un creștin evlavios, care trebuia să plece într-o călătorie pe mare. A mers mai întâi la Biserica Sfântului Nicolae și s-a rugat Părintelui Ierarh pentru a-l feri de pericole. Și-a luat rămas bun de la rude și a urcat pe corabia ce urma să plece. În largul mării, când s-au dus marinarii să întoarcă pânzele din cauza vântului, ieșind să dea o mână de ajutor, a alunecat de pe punte și a căzut în apă și a fost tras de curenți în adâncul mării. Și-a amintit îndată de Sfântul Nicolae și a zis: „Ajută-mă, Sfinte Nicolae! “
Apoi a căzut în inconștiență și s-a trezit pe patul casei, unde a fost adus de marinarii care îl recuperase ca pe un cadavru din apele învolburate.
Pentru că minunea Sfântului Nicolae l-a trezit la viață, acel creștin se ducea în fiecare zi la biserică, spre slavă și închinare, strigând:
„Mare ești Dumnezeule și minunate sunt lucrurile Tale!”
De atunci, Sfântul Nicolae a devenit ocrotitorul marinarilor și călătorilor pe apă.
4. Sfântul Nicolae este minunat prin spiritul blândeții manifestat pentru oamenii săraci și nevoiași, pe care îi ajută cu cele necesare, spre a vedea lumina bucuriei pe fețele lor. Acestea rămân minuni ce l-au înălțat pe Scara Fericirilor – o scară spre cer, cu 9 trepte, menită să ducă sufletul „în al nouălea cer”, de unde a coborât Hristos – Fiul Omului, pe care îl recunoștea Sfântul Nicolae după iubirea pentru oameni, simțind că prin această iubire își înălța sufletul la Rai.
5. În noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii obișnuiesc să lase ghetele lustruite în fața ușii, sperând că vor primi cadouri în ele, dar cei care n-au fost cuminți, găsesc și o nuielușă lângă dulciuri și fructe. Mai dificil este pentru părinții copiilor, care trebuie să alimenteze contul bancar, fiind mesagerii sfântului darnic – Moș Nicolae.
Copii vor ghete pline
De la Moșul Nicolae,
Dar Sfântul la părinți vine,
Din cont, cifrele să taie!
Eu nu mai sper la vreun cadou, de când am rămas și fără ghete:
Să primesc un dar minunat
Mi-am pus ghetele la ușă,
Dar moș ori babă le-a furat
Și-n loc am găsit… cenușă!
De aceea îl rog pe Moș Nicolae:
Te rog să nu mai ocolești
Ghetele inimii mele
Și cu daruri dumnezeiești
Sa umpli golul din ele!
Închei pelerinajul sufletului meu spiritual la locurile pe care Sfântul Nicolae L-a preamărit pe Dumnezeu și a devenit legendar pentru mărinimia sa, cu bucuria darului oferit, mult mai înălțătoare decât bucuria de-a primi un dar, urând sănătate și biruință prin credință în toată viața pământească, asemeni Sfântului Ierarh Nicolae, celui ce poartă sfânta și dreapta credință în suflet și îndemnul:
La sărmani să dăruiești
Ce ți-ar plăcea să primești,
Sufletul să ți-l hrănești,
Când spre Rai călătorești!
Numele Sf. Nicolae îi îmbogățește spiritual pe cei ce se roagă și-i binecuvântează pe purtătorii numelui, ca mărturisitor al Evangheliei lui Hristos:
„Veniți, binecuvântații Tatălui Meu și moșteniți împărăția Sa!”
Amin!

De Sfântul Nicolae stau la masă cu străbunii neamului meu

La hramul bisericii Sfântul Nicolae din satul meu natal ( Văvâluci-Bozioru-Buzău), după Sfânta Liturghie, preotul-paroh citește pomelnicele cu răposații din fiecare familie și cântă „veșnica lor pomenire” împreună cu enoriașii, apoi stropește mormintele cu vin. Sătenii se retrag la casele lor, împreună cu invitații la parastas.
Preotul merge la parastasul unui sătean, unde binecuvântează masa cu bucate de post, de la care nu lipsește peștele, fiind dezlegare la pește în Postul Crăciunului. Mă simțit privilegiată când preotul alegea să vină la parastasul strămoșilor mei, aproape de fiecare dată. Toți stau în picioare și împreună cu preotul rostesc rugăciunea „Tatăl nostru”, apoi se așează la masă cu spiritele morților, venite din lumea cealaltă, invocate la slujba de pomenire, asa cun spune tradiția.
În această sărbătoare se împart pachete cu merinde, colivă și lumânare sărmanilor, pentru răposații strămutați în lumea cealaltă. Cei care primesc pomană, răspund cu tradiționalul – Dumnezeu să-i ierte! Așa se perpetuează obiceiul comemorării strămoșilor, spre aducere aninte și cinstire. Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească in pace!
Amin!
După Ioan și Maria, numele Nicolae – „biruitor de popoare”, este cel mai răspândit în țările din Europa, motiv pentru care urez creștinilor botezați cu numele: Nicolae, Nicoleta, Niculina și derivate din acesta:
* La mulți ani de biruință, cu speranță și credință, cu blândețe și dăruire, spre îmbogățire sufletească si înălțare spirituală, asemeni Sfântului Ierarh Nicolae!

*Portal „Creștin Ortodox” / Articole Maria Filipoiu
https://www.crestinortodox.ro/colaboratori/maria-filipoiu/articole/
*Site „Poeții Noștri” – 6.12.2021
https://poetii-nostri.ro//sfantul-nicolae-in-legende-si-minuni-proza-sau-text-user-id-1897/
*Revista „Armonii Culturale”

Sfântul Nicolae în legende și minuni

LEGENDA LUI MOŞ NICOLAE

Din vremurile străbune,
de sărbători creștine,
la copii, ca prin minune,
Moș Nicolae vine.

An de an la fel de darnic,
minuni poartă-n sacul său.
Misiune duce paşnic,
asemeni unui erou.

În încălţări lustruite
pune daruri pe furiș.
Ca-n legendă sunt menite
cu har din mituri desprins.

Mai strecoară pe sub uşă,
la copii năbădăioşi,
câte-o „sfântă” nuieluşă,
de-a fi buni și respectuoși.

Sau un beţişor sculptează,
să poată părea mai şic.
dar îi impresionează
cât ar fi „darul” de mic.

Copiii se învrednicesc,
ghete să-și lustruiască,
vrând ca tot ce își doresc,
în ele să primescă.

Fiecare copil scrie
bilet cu năzuință,
Moș-Nicolae să fie
minunea din dorință.

Biletu-n ghete-i așezat,
iar Moșul când citește,
lasă darul mult așteptat,
ca-n magică poveste.

Toti copiii îl aşteaptă
pe Moș să facă minuni.
Iar legenda înțeleaptă,
îi face cuminți și buni.

Vor săvârși fapte bune,
Ascultându-i pe părinţi.
Iar pe Moș, la rugăciune
îl zărește între sfinți.

Şi vor duce mai departe
legenda, părinți fiind.
Că Mosul, daruri împarte
la copii cuminți venind.

Nimeni din lume nu știe,
Moșul de unde vine.
Străbătând mitologie,
misterios rămâne.

*6 Decembrie – Sfântul Ierarh Nicolae
*Din volumul „Tradiții și ritualuri populare românești”,
Editura Punct/Paideia 2008, București-România
ISBN: 978-973-8232-49-0 /39(498)
*Portal „Creștin Ortodox”
https://www.crestinortodox.ro/religie/legendarul-nicolae-sfantul-milosteniei-163198.html

LEGENDARUL NICOLAE – SFÂNTUL MILOSTENIEI

Sfântul Nicolae, prăznuit la 6 decembrie de Biserica Ortodoxă, este legenda vie a ierarhului de odinioară – Ierarhul Nicolae din Cetatea Mira (provincia Licia – Asia Mică) – îndreptător al credinței lui Hristos și mare făcător de minuni.
Despre prăznuirea Sfântului Nicolae mărturisește Sfântul Nicodim Aghioritul: „Sfântul Nicolae, Arhi­episcopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni, este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi ai Bisericii noastre. Nenumărate biserici au fost construite spre cinstirea lui şi mulţime de popor se grăbeşte să-l cinstească şi să îi ceară mijlocire către Domnul”. Tot el ne spune că Sfântul Nicolae s-a născut în Patara Lichiei pe la anul 250 d.Hr., din părinţi evlavioşi şi bogaţi, care l-au crescut în învăţătura şi certarea Domnului (Efeseni 6, 4). De aici remarcăm că provincia în care s-a născut şi a trăit Sfântul Nicolae este Licia. Această regiune este situată în sud-vestul Asiei Mici. În prezent, Licia face parte din cunoscuta provincie Antalia din Turcia – provincie a Imperiului Roman.
Tradiția spune că Sfântul Nicolae este al doilea sfânt care stă alături de Dumnezeu – Tatăl ceresc – în stânga lui.

Minunile Sfântului Nicolae

Sfântul Nicolae s-a remarcat în activitatea sa pastorală ca un mare ocrotitor al celor săraci şi aflaţi în necazuri. El „se socotea pe sine ca un simplu iconom al bunurilor ce aparţineau de drept săracilor şi se îngrijea cu mare luare-aminte să tăinuiască faptele sale cele bune pentru a nu fi lipsit de răsplata cea cerească” (Ieromonahul Macarie Simonopetritul, Sinaxarul – Vieţile Sfinţilor). Un episod celebru de tăinuire a faptelor sale bune, care a dus şi la tradiţia că el vine tainic în noaptea de 5 spre 6 decembrie în chip de Moş Nicolae pentru a aduce daruri, este legat de modul cum a salvat trei surori de la o viaţă desfrânată pe care le-o pregătea un tată inconştient şi iresponsabil duhovniceşte.
Un alt moment important din viaţa Sfântului Nicolae ce a determinat să fie socotit până astăzi ocrotitorul celor care navighează este minunea ce a săvârşit-o pe drumul spre Ţara Sfântă. Iată ce ne spune Sfântul Nicodim Aghioritul despre acest lucru: „Sfântul Nicolae, mişcat de o sfântă dorire, a hotărât să călătorească spre a se închina la Sfintele Locuri. În timpul călătoriei pe mare, au început să sufle vânturi foarte puternice şi a izbucnit o furtună cumplită. Călătorii şi echipajul îşi pierduseră cumpătul crezând că se vor îneca. Atunci, Nicolae a îngenuncheat și s-a rugat cu stăruinţă către Domnul, până când s-a înfăptuit minunea. Vânturile au încetat şi marea îndată s-a liniştit. Însă un marinar care era la catarg a alunecat şi a căzut pe punte. Toți au crezut că e mort și s-au mâhnit că s-a pierdut viaţa unui om. Dar prin rugăciunile puternice ale lui Nicolae, marinarul a înviat ca şi cum s-ar fi trezit dintr-un somn adânc”.
După ce s-a întors în provincia Licia, a fost ales episcop al oraşului Mira, unde a păstorit cu bunătate şi înţelepciune pe creștini, fiind exemplu de sfinţenie pentru păgânii din regiune, determinându-i pe mulţi să devină creştini. În timpul persecuţiei împăratului Diocleţian de la începutul secolului 4 este arestat pentru mărturisirea lui Hristos. „A îndurat însă toate prigoanele şi necazurile spre slava Domnului. După oprirea prigoanelor de către Împăratul Constantin cel Mare, şi-a reluat lucrarea pastorală în Mirele Lichiei. La anul 325 d.Hr. ia parte la Sinodul I Ecumenic care a avut loc în Niceea Bithiniei, mustrând ereziile lui Arie. A apărat cu tărie Ortodoxia şi s-a dovedit a fi îndreptător credinţei şi învăţător al Evangheliei. Spre întărirea lui în această lucrare i S-a arătat Hristos.” (Sfântul Nicodim Aghioritul, Sinaxarul celor 12 luni ale anului).
Sfântul Nicolae a continuat să-i păstorească pe pe creştinii din Mira Lichiei şi după Sinodul I Ecumenic, săvârşind multe minuni. Astfel, a izbăvit în chip minunat cetatea Mira de foamete, arătându-se în vis căpitanului unui vas încărcat cu grâu şi determinându-l să vină cu încărcătura sa în provincia Licia. Apoi a scăpat de la moarte trei ofiţeri romani acuzaţi pe nedrept, arătându-se în vis Sfântului Împărat Constantin cel Mare şi descoperindu-i nevinovăţia celor trei. Alte nenumărate minuni a săvârşit Sfântul Nicolae atât în timpul vieţii sale pământeşti, dar mai ales după mutarea sa la viaţa veşnică. Despre anul mutării la Domnul, Sfântul Nicodim Aghioritul menţionează: „Și-a continuat lucrarea pastorală până la adânci bătrâneţi, când şi-a predat duhul în mâinile lui Dumnezeu, la anul 330 d.Hr. Domnul l-a cinstit pentru viaţa lui creştină virtuoasă, caracterizată de credinţa profundă în Atotputernicul Dumnezeu şi de nemăsurata dragoste a Sfântului pentru oameni. Domnul l-a arătat râu de tămăduiri şi izvor de minuni. A făcut minuni cât a trăit, iar după moartea sa minunile sale s-au înmulţit nenumărat”.

Milostenia Sfântului Nicolae

Sfântul Nicolae este cunoscut ca sfântul cel mai milostiv față de săraci, care ajută văduvele, orfanii și dăruiește bani tuturor sărmanilor.
Iar în ţara noastră regăsim în toate zonele multe biserici care-l au ca ocrotitor, iar mulţi dintre creştinii noştri ortodocşi îi poartă numele.
Ca protector al copiilor, este primul moș misterios, care le face acestora daruri la începutul iernii.
În tradiția românească se spune că iarna începe la Sfântul Niculae, când, trebuie să-și scuture braba albă în cer și cade pe Pământ sub formă de ninsoare. Dacă se întâmplă să nu ningă de Sfântul Nicolae, se zice că ar fi întinerit Moșul misterios.
Tradiția creștină relatează despre Sfântul Nicolae că era un episcop cu mare credinţă în Dumnezeu, care a trăit în secolul al IV-lea – Nicolae din Myra-Lichia (undeva, pe meleagurile Turciei de astăzi) – căruia îi sunt atribuite numeroase fapte bune faţă de oamenii săraci sau necăjiți. Provenind dintr-o familie înstărită, la moartea părinţilor săi şi-a dăruit întreaga avere celor nevoiaşi.
Tradițiile de Sfântul Nicolae, relatează despre ritualuri magice și prognosticuri meteorologice. Una dintre cele mai cunoscute legende despre Moş Nicolae este aceea a trei fete sărace, care nu puteau să se căsătorească, pentru că nu aveau zestre şi urmau să fie vândute de tatăl lor unor bărbaţi înstăriţi. Sfântul Nicolae, aflându-le necazul, a aruncat prin fereastră, fiecăreia dintre ele, câte o pungă cu bani, în noaptea de 5 spre 6 decembrie. Punguțele au căzut fie în ciorapii puşi la uscat, fie în ghetele fetelor, după care au fost scrise legende cu obiceiul ca darurile de Moş Nicolae să fie puse în ghete.
Desigur că fetele tatălui văduv erau cuminți și nu meritau soarta plănuită de tatăl lor, iar legenda cu darurile pe care Moș Nicolae le așează în ghetuțele sau cizmulițele copiilor devine realitate numai la copiii care au fost cuminți. Dacă această condiție nu este îndeplinită, copiii vor găsi câte o nuielușă în ghetuțe, cu menirea de a-i face mai smeriți, pentru a primi daruri plăcute în anul următor.
Prognosticul despre rodnicia pomilor fructiferi se anticipează în ajunul de Moș Nicolae, 5 spre 6 decembrie.
Astfel, se vor pune crenguțe de pomi fructiferi în apă, pentru a înflori până la Anul Nou, ocazie cu care se va afla rodul livezilor din anul ce urmează.
Există obiceiul, la sate, ca în ziua de Sfântul Nicolae feciorii să se organizeze în cete și să-și aleagă gazda unde vor merge pentru repetițiile colindelor de Crăciun și de Anul Nou.

Rugăciune către Sfântul Nicolae

În această zi de sfântă sărbătoare, întreaga Ortodoxie îl cins­teşte pe marele Arhiepiscop al Mirelor Lichiei, rugându-i-se.
„O, preaminunate părinte Nicolae, plângem și alergăm către al tău sprijin, aducând ție această rugăciune, ca să ne izbă­vești de chinul cel de veci!
Roagă-te lui Dumnezeu pentru pacea și binele României!
Prin rugăciunile tale, Sfinte Ierarh Nicolae să ne învrednicești a-I aduce cântare, slavă și închinăciune Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea, în vecii vecilor!
Amin!”

*Portal „Creștin Ortodox”
https://www.crestinortodox.ro/religie/legendarul-nicolae-sfantul-milosteniei-163198.html
*Revista „Armonii Culturale”

Moș Nicolae și Moș Crăciun – sfinți misionari

*Revista „Armonii Culturale”

Sfântul Nicolae- simbolul milosteniei

*Maria Filipoiu: poet, eseist, jurist UZPR

by

Referinţă Bibliografică

Tradiții și ritualuri de Sfântul Nicolae/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 9 decembrie 2025