CULOAREA DORULUI
Teii au îmbrăcat culoarea toamnei
zorii sărută buzele răsurii,
spală și roua fața arsă-a poamei
doar iarba fură verdele pădurii.
Aleile-s pustii, pașii răsună,
bat sacadat ecourile vremii,
frunzele vieții grabnic se adună
și le călcăm…covoare stacojii!
Gânduri nostalgice rugini adună
din stolul de frunze lovit de furtuni,
caută-n van tremurândă o mână,
lacrimi se cern peste ochii bătrâni…
Și te-am zărit din nou,erai frumoasă
iar trupul copt purta aroma poamei,
privirea ta flămândă și sfioasă
avea culoarea dorului și-a toamnei…


