Se împlinesc azi 61 de ani de la trecerea în veșnicie a scriitorului Mihail Sadoveanu. În legătură cu moartea prozatorului, ni se servesc încă bizarerii în presa scrisă și on-line. Un…(hai să nu-l numim ca în zicala la care fac aluzie) ziarist de provincie, pe care l-am întâlnit într-o împrejurare chiar la baștina mea – nu-i inserez numele ca sa nu-i fac „un serviciu” –, „a aruncat un bolovan în baltă”. Și nu s-a repezit nici un… „deștept” să-l scoată. Și să vezi ecoul: internetul e plin de preluări entuziaste. „Te uită, dom’ne, ce poznă cu Ceahlăul literaturii române!”, își zic cei puși în „cunoștință de cauză”.
Dar iată care-i pozna – de fapt, una din două. Fie l-au omorât foștii frați masoni (ce târziu s-au decis să o facă!) în trenul București-Iași, cu o piatră în cap (e aici o pastișare a uciderii lui Eminescu), fie… Fie a sucombat în urma unei supradoze dintr-un afrodisiac chinezesc prin care urma să facă față, „pi loc”, unei partide de amor (tot în trenul București-Iași, sau viceversa). Da, la 81 de ani, căci geniul literar al celui numit „Stefan cel Mare al prozei românești” trebuia musai ajustat și cu unele superpoțențe… colaterale.
Să-ți faci cruce, nu alta, de o așa imaginație bolnavă!
Dar să ne venim în fire. Mihail Sadoveanu s-a despărțit de viață la 19 octombrie 1961. Fatalitatea a venit în urma unui „accident vascular major”, aflăm de la dr. Mihail Constantineanu, unul dintre medicii care l-au tratat pe scriitor în ultimul său an de viață, la reședința provizorie de la Schitul Vovidenia. Verosimil, nu?…
Pentru accentuarea veridicității, să urmărim un extras din articolul unui om… normal, respectiv al medicului invocat mai sus. Articolul e intitulat „Sadoveanu în ultimul an de viață – Neverosimila vacanță” și a fost publicat în „România literară”, nr. 27 din 7 iulie, 1999.
<<…Marele scriitor era, bietul, în acea vreme [în 1960-1961, nota mea], am mai spus-o, total afazic – urmare a unui accident vascular major în emisfera cerebrală stângă relativ recent petrecut – și de aceea neînstare să mai articuleze altceva decât rare cuvinte monosilabice (precum: păi, dar, cum, așa). […] Acel devastator „stroke” îi răpise nu numai graiul, ci si memoria propriei sale opere, a numelor eroilor și personajelor de el însuși create și pe care, cu nesfârșit devotament răbdător și perseverent, Coana Valerica izbutise să-l facă să le învețe din nou [o ameliorare de câteva luni, până la 19 octombrie 1961 – nota mea].>>
Așadar, viața asta „nouă” a românilor, „liberă și democrată” – pe care ne-am dorit-o atât de mult și pentru care am oferit jertfe umane în masă – ne pune serios la încercare. Adică ne măsoară răbdarea, implicit dilema în a discerne între adevăr și impostură.
Fotografia conexă sper să fie – și ea – un indiciu că Sadoveanu, în ultimii săi ani nu mai făcea altceva decât să aștepte, după legea firii, clipa marii treceri, a „mutării într-o stea”.
Gheorghe Pârlea
FOTO: Preluare din Blogul ANOMISMI
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..