Cum am mai spus, Concursul de Creație Literară pentru Elevi și Studenți ”V. Voiculescu – Arc de suflet peste timp”, este exclusiv realizarea medicului Valeriu Bistriceanu. Îmi amintesc cum, în urmă cu aproape două decenii, fiind angajat al Teatrului ”George Ciprian”, am fost invitat să fac parte din juriul primei ediții, împreună cu excepționalul poet și profesor Ion Stanciu, plecat dintre noi în urmă cu 5 ani. Sunt singurul care a fost în juriul tuturor edițiilor, onorat că dr. Valeriu Bistriceanu a avut o încredere totală în mine. De cele mai multe ori mi-a dat mână liberă să-mi aleg echipa de jurizare. Astfel i-am adus lângă mine la discuții despre textele tinerelor talente pe scriitorii Dumitru Ion Dincă, Nicolai Tăicuțu și Stelian Grigore. Au mai fost și alții, nu-mi pot aminti totul. De-a lungul timpului presa a menționat câte ceva. La ultimele 3 ediții domnul doctor ținea neaparat să facă parte din juriu domnul Stelian Grigore, fost profesor de română și director al școlilor din Pogonele și Țintești, Buzău. Aproape 5 decenii de catedră. Am acceptat cu sinceră bucurie ca domnul Grigore să facă parte din echipa noastră, el fiind un om al echilibrului spiritual și sufletesc. Ori de câte ori mă întâlneam cu dr. Bistriceanu, mai ales în ultimele sale luni de viață, mă întreba ”Ce mai face domnul profesor Grigore? Îmi este dor de el. Să-i transmiți saluturile mele”. Știa să prețuiască oamenii, vedea tot ce e bun în fiecare. La manifestări literare, domnul profesor Grigore avea discursuri magistrale, cum are și acum. E ca un actor genial. Uneori stoarce lacrimi din ochii auditoriului. Au fost vremuri frumoase datorate doctorului nostru de suflet. La câteva ediții am avut invitați de marcă. Nu vreau să le înșirui aici numele. Voi reveni cu amănunte. Doctorul nostru a fost înconjurat de oameni buni, de pacienții săi, de scriitori, pictori, muzicieni etc. Era foarte… cultural. Venea dintr-o lume unde cultura era în toi. Elev de liceu fiind, nu-i lipsea niciun spectacol al faimosului ”Teatru al Tineretului” din Piatra Neamț”. Era vremea în care acest teatru făcea furori în domeniu, acolo jucând actori care, mai târziu, au devenit mari vedete. Ce face cultura din om! Îmi amintesc cât de mult îl prețuia pe domnul doctor marele bibliotecar și istoric Alex Oproescu! Ce legătură culturală deosebită se țesuse între ei! Sufletele și mințile bune se atrag. Culmea, cei doi au plecat dintre noi în același an. Ca să nu mai spun că tot în acea perioadă a murit și poetul Dan Manolescu, o ființă la care domnul doctor ținea foarte mult. Dumnezeu să-i odihnească pe toți trei!
Marin Ifrim, 07.12.2017



![]() |
Referinţă Bibliografică |