Foto: Carmen Tania Grigore, Ovidiu Cameliu Petrescu si Dumitru Dănăilă (lansarea volumului bilingv ”Secvențial”, 24 iunie 2017)
O istorie literară a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (IX)
În continuare, redăm și o scurtă evocare a poetei Carmen Tania Grigore, născută în orașul Nehoiu, actualmente brașoveancă, ea fiind cea care mi-a mijlocit accesul în casa Alexandrei Noica, fiica marelui filozof Constantin Noica. Cu acest prilej l-am cunoscut și pe soțul doamnei Alexandra, Wilson Barnabas, un gentleman, un englez autentic: ”Onorată de invitația scriitorului Marin Ifrim de a scrie câteva fraze de conexiune cu Casa de Cultură, încerc să-mi reactivez memoria anilor de liceu, când preocupările mele literare s-au intersectat de câteva ori cu activitatea culturală din acest edificiu buzoian. Amintirile sunt vagi, din vremea anilor 78-80, când am participat la câteva ședințe de cenaclu, alături de nume consacrate în timp, ca Aurelian Mareș, Călin Ghețu, Nicolae Pogonaru, Dan Dinu. Dacă timpul a estompat aceste amintiri de demult, emoția avută la prima mea lansare de carte ( Pulsul țărânii, în 2009) este de neuitat, la aceasta adăugându-se alte două lansări (Un sezon cât o viață – în 2014 și volumul bilingv Secvențial – în 2017). Toate aceste evenimente au fost posibile datorită remarcabilului domn Ovidiu Cameliu Petrescu, un om de o aleasă noblețe sufletească, dăruit culturii și celor cu chemare spre frumos. Nu pot să nu amintesc că aceste lansări de carte au stat sub girul scriitorului Marin Ifrim, un adevărat reper literar al Buzăului”. Am cunoscut mari poeți români, am dat mâna cu ei cum se spune. Au făcut carieră în timpul vieții, apoi au intrat în obișnuitul con de umbră. Și nu erau poeți obișnuiți. Mă refer la Marin Sorescu, Petre Stoica, Cezar Ivănescu etc. Marin Sorescu a venit la lansarea volumului meu de debut, împreună cu Bucur Chiriac și soțiile lor. Lansarea a avut loc în Sala cu vitralii a Casei de Cultură, în prezența a peste 100 de iubitori de poezie. A fost cea mai consistentă manifestare culturală (Ileana Horculescu a cântat la pian) dedicată vreodată la Buzău unui debutant local. Publicasem deja în ”Familia” și în alte reviste, dar acasă e acasă. Pentru mine, Casa de Cultură a Sindicatelor a fost a doua casă, dacă nu cumva prima. Prioritățile vieții mele au fost familia și serviciul. Azi, după câteva decenii de scris, pot spune că mi-am trăit viața destul de frumos, o viață muncită și respectată. De aceea încerc să dedic măcar o carte acestei instituții unice în județul Buzău, așa cum am dedicat trei volume Teatrului ”George Ciprian”, unde am muncit doar cinci ani, prin sfertul perioadei de la sindicate. E mare lucru să-ți păstrezi prietenii timp de o viață. Dincolo de frecușurile unor tipi născuți de mama invidiei – scriitori și ei… –, am avut în jurul meu numai prieteni devotați.
Marin Ifrim, 28.06.2018

De la stânga la dreapta: Mihaela Roxana Boboc, Irina Mirică, Carmen Tania Grigore și Gina Zaharia




![]() |
Referinţă Bibliografică |