Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » JURNAL » Marin Ifrim: O istorie literară (și personală) a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (III)

Marin Ifrim: O istorie literară (și personală) a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (III)

In JURNAL, TABLETA

O istorie literară (și personală) a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (III)

 

Mă bucur sincer că evocările mele, referitoare la instituția unde am putut face manifestări, sunt întâmpinate cu seriozitate, completând unele goluri din memoria mea… hibridă. E firesc să primești niște observații pertinente, corecte, constructive, bine intenționate. Iată, chiar astăzi, 22 iunie 2018, am primit un mail de la foarte cunoscutul regizor și scriitor, Nicolae Cabel. Îl redau în întregime pentru că sunt de acord cu toate observațiile domniei sale: „Marine, te onorează gestul de „cronicar” al Casei de Cultură a Sindicatelor… Dar, te rog, nu uita că Cenaclul „Al.Sahia” s-a născut la Casa de Cultură a oraşului Buzău… Ai fost lîngă mine cînd am dezvelit placa memorială de la Hotel Coroana… Poate ar trebui să dai un accent special cineamatorilor care activau acolo. Într-un colectiv cu performanțe republicane, ți-o spun eu care le-am dat premii la ei acasă dar şi în alte reuniuni de prestigiu în multe oraşe din țară… Mi se pare că mai e în viață un băiat – Mihai – de la Fabrica de geamuri; încerc să te pun în legătură cu el… Tot el făcuseră cîteva filme ştiințifice cu un medic oftalmolog de notorietate la vremea aceea, parcă Vlad se numea, dacă memoria mea nu-mi joacă feste… Şi te mai rog ceva. În enumerarea ta nu îi omite pe Gheorghe Istrate, Ion Nicolescu, pe Mircea Ichim și pe actorul Radu Cazan… Desigur, serialul tău e abia la început… Baftă!… Oricum, dacă mai sesizez ceva, sun clopoțelul… Numai bine, NC”. Corect, primul sediu al Cenaclului ”Al. Sahia” a fost la Hotel Coroana. De atunci și până în ziua de azi, Casa de Cultură a orașului Buzău a trecut prin multe transformări (a nu se citi ”năpârliri”). Eu am prins doar vremea când își avea sediul în aripa dreaptă a Muzeului Județean Buzău, când directorul era Nicolae Răican, o mică legendă a culturii locale. Apoi, acum vreo 10 ani, sediul acestei instituții a fost mutat undeva pe strada Păcii, în apropierea fostei Băi Comunale, sub denumirea Casa Municipală de Cultură ”Ion Caraion”, după care, acum vreo trei ani, sediul acesteia a fost mutat la Vila Albatros din Parcul ”Alexandru Marghiloman”, prima carte lansată acolo fiind semnată de mine. Spre deosebire de traseul Hotel Coroana și Centrul Cultural ”Al. Marghiloman”, cu haltele de rigoare, de 44 de ani, Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău a stat pe loc, cu pereți cu tot, cu angajați, colaboratori etc. Tocmai de-asta, când iei un taxi de la Gara Buzău, și-l rogi pe șofer să te ducă la ”Casa de Cultură”, bietul om te duce la Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău. La fel procedează și poșta, aduce scrisorile, de multe ori, tot la Sindicate. Mai mult, în prezent, în oraș a rămas doar o singură Casa de Cultură, cea a Sindicatelor. Cenaclul literar ”Al. Sahia” a venit de bună voie la Sindicate, în urmă cu vreo 4 decenii, fiind condus, în acea vreme, de poetul Aurelian Mareș. Aștept observații constructive, sunt deschis dialogului, e vorba despre comunitatea noastră culturală. Istoria e corectă dacă memoria noastră e corectă. Da, am fost de față la dezvelirea plăcii memoriale de la Hotel Coroana. Domnul Nicolae Cabel a făcut multe lucruri deosebite pentru orașul în care s-a născut. Am fost de față când a dezvelit o placă memorială, dedicată unor învățători ai vremurilor, la un gimnaziu buzoian. Onor la domnul Cabel și mulțumiri pentru observațiile sale decente. Despre cineamatorii din cadrul clubului ”Orizont”, parcă,  găzduiți gratuit în Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău, o să scriu pe îndelete. Din păcate, foștii membri se mișcă greu, nu înțeleg importanța pasiunii lor. Am vorbit de zeci de ori cu Mihai Stroe, o rotiță importantă a Clubului ”Orizont”. Primesc promisiuni și atât. Despre Mihai M. Macovei, nu mai zic nimic. Stroie și Macovei au fost colegi la Fabrica de Geamuri Buzău. Am văzut și filmul despre dr. Vlad, în care era redată, în premieră, o operație pe ochi/a ochiului. Film care a rulat în Sala Mare a Casei de Cultură a Sindicatelor (aprox. 600 de locuri, cea mai mare sală de spectacole din oraș, dotată cu toate mecanismele în care să se poată desfășura o piesă de teatru). De asemenea, fiind foarte ocupat, scriind zilnic fel de fel de tablete, pamflete, versuri, bașca vreo trei cărți la care trag din greu, e firesc să nu am o memorie de atlet gata de start. Uneori memoria nu vrea să se deschidă. Nu i-am uitat pe marii poeți de la Cenaclul literar ”Al. Sahia”: Gheorghe Istrate (la înmormântarea căruia am fost prezent), Ion Nicolescu (la înmormântarea căruia am făcut tot ce am putut inclusiv din punct de vedere financiar, ba chiar i-am pus în sicriu, lângă umărul stâng, cea mai frumoasă căciulă a mea, nou-nouță, pe care nu o purtam pentru că semăna cu cea purtată de Nicolae Ceaușescu). Cu Mircea Ichim am avut o relație spirituală deosebită. Când l-am cunoscut, deja era o legendă. A fost prezent, împreună cu Nicolae Peneș – alt membru al cenaclului -, la lansarea volumului meu de debut ”Spre orașul cu un milion de ferestre”, la Vernești. Atunci mi-a oferit un post de redactor la celebra revistă ”Albina”. N-a fost să fie, nu m-am putut despărți de orașul meu drag. Despre actorul Radu Cazan, ce să zic, recent i-am publicat, în revista „Cartelul metaforelor” texte omagiale semnate de Ion Aldeniu (Gătej) cenaclist și acesta. Sunt multe-multe de spus. Atenționarea domnului Nicolae Cabel mi-a reactivat partea domoală a memoriei. Cert este că toți cei enumerați mai sus au trecut pe la Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău, participând la manifestări deosebite. Până mai ieri, de câte ori venea la Buzău, domnul Nicolae Cabel prefera să bem o cafea sub imensul nuc de la intrarea în Casa de Cultură. Cel mai mare nuc din oraș!

Marin Ifrim, 22.06.2018

Facebooktwitterby feather
Etichete:

Related Posts

Despre IFRIM Marin

Născut la 1 Decembrie 1955, în comuna Bălăceanu, jud. Buzău. Studii: Şcoala Profesională de Chimie Brăila, Liceul Agricol Buzău, Şcoala tehnică de maiştri Buzău, Facultatea de Istorie, Muzeografie şi Arhivistică – Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, Asociaţia Bucureşti, din 1998. Cărţi publicate: .”Spre oraşul cu un milion de ferestre”, versuri,Ed.”Litera”, Bucureşti, 1986. .”Curentul marin”,versuri”, Editura „ŞI”, Buzău, 1995. .”Alfabet de tranziţie”,versuri”, Biblioteca Judeţeană „V.Voiculescu”, Buzău, 1995. .”Însemnări despre literatura buzoiană actuală”,critică şi istorie literară, Ed.”Porto Franco”, Galaţi, 1996. .”Fotografii cu cântec”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Incursiuni în viaţa unui actor.George Mihalache-Buzău”, monografie,Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Poeme”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2003. .”La spartul târgului”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina”, Buzău, 2004. .”Lamentaţii de mucava”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina, Buzău, 2004. .”Suprafaţa lucrurilor”,versuri, Ed.”Rafet”, 2004. .”Scriitori buzoieni şi scriitori din ţară”,critică literară,două ediţii, Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat, 2oo6. .”Fiecare cuvânt pentru Nicolae Pogonaru”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2006. .”Monografia comunei Bălăceanu”,coautor, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Gloria locală”, antologie de versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Portrete în bleu’Marin”, tablete literare, Ed.”Raluca”, Buzău, 2008. .”Trilogia efemerităţii”, antologie de proză scurtă”, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2008, 450 pag. .”Circum stanţe”, tablete literare, Ed „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 120 pag. .”Nume şi cărţi”, critică literară, „Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 100, pag. .„Din capitala mondială a anonimatului”, antologie de versuri, Ed. Tipomoldova, colecţia „Opera Omnia”, Iaşi, 2011. .” Cântec pentru cel care se râmnicereşte”, selecţie critică din opera lui Constantin Marafet”, Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2011, 194 pag. .”Săptămâna de sare”, versuri, Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2011, 67 pag. .”1989. Cartelul metaforelor”, Ed. Editgraph, Buzău, 2012, 79 pag. .”Scrisori din Anglia”, corespondenţă, Ed. Editgraph, Buzău, 2013 .”Cu vaporul prin deşert”, pamflete politice, eLiteratura, Bucureşti, 2014, 268 pag. .”Vid reîncarnat - Reincarnated void”, ediţie bilingvă română-engleză, Ed. Editgraph, Buzău, 2014 .”Invitaţie la vals literar”, interviuri, Ed. Caracter Print, Buzău, 2014 .”Blocat în lift, spre cer”: puzzle lirico-est-etic, Ed. Teocora, Buzău, 2015 .”În sângele ploii”, versuri, Ed. Teocora, Buzău, 2016, 62 pag. .”Cartea de muncă”, Ed. Teocora, Buzău, 2016. Referinţe critice: Geo Vasile, Nicolae Băciuţ, Radu G. Ţeposu, Passionaria Stoicescu, Dan Silviu Boerescu, Magda Ursache, Dumitru Ion Dincă, Stan Brebenel, Ionel Necula, Gheorghe Postelnicu, Titi Damian, Ion Murgeanu, Dumitran Frunză, Nistor Tănăsescu, Alex. Ştefănescu, Lucian Chişu, Dan Giosu, Ion Roşioru, Elena Radu, Gheorghe Neagu, Nina Neagu, Alexandru Spânu, Georgică Manole, Gheorghe Andrei, Florentin Popescu, Dorel Istrate, George Vioreanu, Gheorghe Ene, Tudor Cicu, Corneliu Vasile etc. Secretar general al Asociaţiei Culturale "Renaşterea Buzoiană". Redactor-şef al revistelor "Cartelul metaforelor" şi "Caietele de la Ţinteşti". Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998.