Ca un vulcan de energie

Desăvârșire-ați șlefuit

Cu-ndemânare, indulgență

Și fără de mânie,

Când a trebuit, ați pus și exigență

Pe-al educației altar nemărginit.

Le-ați răsădit cultură,

Le-ați înflorit speranța

Și prinși în al timpului vârtej,

Nu ați simțit când anii au trecut,

Iar șirul generațiilor ce au primit

Prea plinul sufletului vostru,

De mult, probabil, că l-ați și pierdut !

V-ați încărcat mereu de tinerețe

Dar v-ați și ”risipit”, sacrificând timp și trăire,

Când ni s-au dus pe rând, visarea

Și-apoi maturitatea,

Fără a mai avea vreodată, speranță la o revenire.

”Trecut-au anii”, geniul lui Eminescu, ne-o spune, iată,

Cu … conștiința datoriei împlinite,

Lucrul corect, bine făcut,

Și noi aici, o știm de mult,

Ați fost și încă sunteți, de demult, o … marcă înregistrată !

Anii s-au succedat

Uitând pe noi să ne întrebe,

Și fară să avem măcar habar,

Îi numărăm, robotic, după vacanțe și semestre

Și după fiece sfârșit de an școlar !

Vă bucurați când se-ncheia semestrul,

Sau două, poate trei, depinde, fiecare, cum ați prins,

Pân-am ajuns să pomenim de pensii, gestul

Ce nu este deloc banal,

Căci reprezint-adesea, reală-ngrijorare,

E termenul scadent al vieții,

Sfârșitul cel perfid, de cóntract social !

Pe holuri, la maiștri, la seral, postliceală,

Dar și liceu sau școală profesională,

Ei bine, zic, pe toate-n urmă le-ați lăsat

Și văd acum în fiecare, un om … eliberat !

Vă știm, ducând mereu pe umeri, o geantuță,

Plină de vise pentru ei,

I-ați pregătit să facă primii pași … prin restul vieții voastre,

Gata să emanați iubire, bunătate și speranțe,

Care s-ajungă până-n univers, în cerurile-albastre !

Acum, când timpul ne zboară printre amintiri,

Și când povestea, la unii, ne-o destramă,

Bucăți de suflet și numai oameni dragi,

Ne amintesc c-ați fost, și încă ne mai sunteți …în programă !

Din timp și spațiu ( trecut, prezent sau viitor ),

Indeferent de viața ne-a fost bună sau mai proastă,

Au fost și-or fi întotdeauna, primii,

dar, sigur, cei mai buni,

Acolo, cuibăriți în suflet, copii ai dumneavoastră !

Priviți-i, dar,  în ochi, căci ochii nu au cum să mintă :

Din dimineață și până soarele se duce să se culce,

Să știți, nicicând să nu vă îndoiți,

Ei vă iubesc, căci le-ați tot fost,

Domnul sau Doamna, Dirigintă !

I-ați învățat să își trăiască … secunda, ca pe-un irepetabil… DAR !

Și chiar de-ajung, să lupte cu viața, față-n față,

S-aibă tărie și putere s-o răzbată,

C-avut-ați grijă să le turnați în suflet, cât să le-ajungă peste ani,

Prea plinul sufletului și tot ce-aveați mai scump :

Iubirea si-al dumneavoastră, HAR.

Câți ani oare au trecut? E mult? Puțin? Sau e doar bine ?

Vă recunosc: aceleași voci,priviri…Ceva rămâne neschimbat!

Și văd, vă bucura starea de bine,

Dar știți ce încă nu v-am întrebat ?

De ne-am putea întoarce în timp, ce ați schimba?

Și-am să răspund în locul dvs : cred că nimica, poate !

Pentru că în povestea vieții, oricare virgulă schimbată

Ar fi modificat, intolerabil, toate.

Ce  facem cu bătrânețea? O trăim, că-i pentru oameni,

Și-i căutăm adânc, umbră de frumusețe !

Căci e legată de viață, la fel de strâns, ca bucuria

Și nu putem decât … s-o transformăm în tinerețe!

Vă am…în multe poze, sunt amintiri prinse în ramă,

Iar dacă-n colț de ochi, simțiți o lacrimă și ochelari-i aburim ,

Să nu ne rușinăm, că asta nu-i o dramă,

Emoția e viață, e trăire,

Și nu este-o rușine să … trăim !

Dorințe împlinite, vă doresc, speranțe noi,

Destinul să v-ofere o casă de bani plină,

Cu dragoste-aruncată, peste noapte,

Să fie numai și numai, pentru voi !

Viața să vă fie, un veșnic trandafir,

Ce răspânsește al sănătății parfum-alizeu,

Faptele bune să vi se prindă-n fir

Cusut cu fericire, iubire, dorințe împlinite

Și veșnică credință, nădejde-n Dumnezeu !

Autor: Bădulescu Gheorghe

by

Referinţă Bibliografică

Nimic şi toate/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 11 martie 2022