Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » PE-UNDEVA, ÎNTR-O GARĂ… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou

PE-UNDEVA, ÎNTR-O GARĂ… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou

 

 

PE-UNDEVA, ÎNTR-O GARĂ…
#AnnaNoraRotaru – autor
În trenul, cel sortit vieții mele, m-am urcat,
În zi de toamnă, într-o gară mică și pustie…
Bagajul nu-mi fusese cine știe ce-ncărcat,
La-ndemână, cu ce avui m-am descurcat,
Luând de-a valma amintiri, păstrate-n cutie
Și-n mână o bucată de hârtie,
În care era scris când și-unde m-am născut,
Cine mi-era taica meu și cine mi-era muma…
Dar ei s-au dus… și am rămas fără de scut,
Cum putui mai bine am răzbit și am crescut
Pe unde mers-au pașii, am iubit locul, huma,
Furtuna, ceața, ploile și bruma…
N-avui de dinainte vreun bilet în buzunar,
Dar nici taxatorul nu mi-a venit să-mi ceară…
Îmi aleargase trenul, tot mai repede, hoinar,
Trecând prin gări pustii, în beznă, fără felinar,
Neprinzând de veste, de sunt zori sau seară,
De mă prinde noaptea-n gheară…
Mă-nvățasem însă, noaptea cum să o iubesc,
Deși cu teamă, mi-a fost bun însoțitor la drum…
Chiar dacă nu pre-am avut cu cine să vorbesc,
M-a-nvățat ea, cum fără lună, stele să răzbesc,
Să-nfirip flacăra vieții suflând chiar și în scrum,
Știind că țâșnește focul unde-i fum…
Și-acuma, gâfâind, pufnind, mai aleargă trenul,
Dar, n-am cum să știu, când se va opri și unde…
Hai, taxatorule, numără-mi ridurile și zi refrenul
Melodiei „ Eternitate” și spune-mi unde-i Edenul,
Ce-o viaț-am vrut să aflu, de este sau se-ascunde,
Să-mi lase luminile-i să mă inunde…
__________________ NORA _________________
versuri din vol. __ „Peregrin tăcut prin timp”__
Δεν υπάρχει διαθέσιμη περιγραφή για τη φωτογραφία.
Facebooktwitterby feather