„TRADIȚII ȘI OBICEIURI DUNĂRENE ALE RUȘILOR LIPOVENI”

Interviu cu Olga Văduva, în „Viața Buzăului” din 2-8 august 2024.

A devenit un obicei ca în perioada verii, pensiunea “Pelicanul” din Dunavățu de Jos, localitate aflată pe brațul Sfântu Gheorghe din Delta Dunării, să găzduiască tabăra intitulată “Tradiții și obiceiuri dunărene ale rușilor lipoveni”. Așteptată cu nerăbdare de participanții din toată țara, tabăra promovează an de an cultura și arta românească, tradițiile și obiceiurile cu specific deltaic, cu precădere cele aparținând etniilor din zonă, ruși lipoveni și ucraineni.

În perioada 12-15 iulie 2024 a avut loc cea de-a VIII-a ediție a taberei, primele două ediții desfășurându-se la Maliuc, iar celelalte șase la Dunavățu de Jos.

Îmbiate de asfințitul tandru și de atmosfera de poveste a locului, am stat de vorbă într-una din seri cu Olga Văduva (Grigorov), organizatoarea taberei.

– Olga Văduva, ce ne poți spune despre evenimentul de anul acesta?

Ne putem imagina evenimentul ca pe un velier al prieteniei, care a ancorat anul trecut la Pensiunea “Pelicanul” din Dunavățu de Jos, în pitoreasca atmosferă din Delta Dunării cu ”Tradiții și obiceiuri dunărene ale rușilor lipoveni”, și care acum ridică ancora, pentru a naviga din nou într-o atmosferă de vis, pe canale deltaice printre nuferi, desișuri acvatice și păsări. Organizez de 8 ani tabăra, în scopul promovării culturii și artei românești, a obiceiurilor cu specific deltaic, a portului, gastronomiei, picturii, limbii, cântecului și dansului păstrate cu preponderență de rușii lipoveni, precum și de etnia ucrainenilor din Dobrogea.

– Prin ce se definește tabăra pe care o organizezi în fiecare vară?

Trăim înconjurați de frumusețea și minunile creației, un univers artistic exprimat deopotrivă, prin arta poetică și arta plastică, prin cuvânt și culoare – două mijloace de creație rareori îngemănate în opera vreunui artist. În această comuniune artistică, cuvântul și culoarea devin puntea de legătură dintre artist, poet, scriitor și Universul celest. Acestea vor fi nu doar căi de împărtășire, de spovedanie, între mesageri ai credinței nestrămutate, dar și o ofrandă adusă mirificului colț de Rai dăruit României, și mă refer desigur la Delta Dunării.

An de an, mângâiați de valurile bătrânului fluviu, oaspeții taberei așează slova și penelul la înălțimea ce li se cuvin, aștern la picioarele sale gândurile îndrăznețe venite din inimi calde și mărinimoase.

– Care sunt invitații care-ți onorează cu prezența ediția din acest an?

Dl. George Călin, ambasador cultural al Convenției ONU de la Geneva, Președinte al Societății Culturale Apollon, președinte al Academiei Internaționale de Literatură și Artă, d-na Viorica Călin, director al Societății Culturale Apollon, dl. Mircea Marcel Petcu – președinte al Asociației Aegyssus Tulcea, Roxelana Radu – jurnalist și membru UZPR, poeții târgovișteni Liliana și Octavian Badea, scriitorul Costel Avrămescu – membru al Ligii Scriitorilor Dobrogeni, poet Limona Rusu, poet Mioara Baciu, poeții Vîlceanu Daniela, Ana Mihail, Diana Olteanu, Constantin Popescu, Mioara Oprișan, Elena Spătaru, Petre Manea, Elena Anuța Spiridon, Arpad Toth, Dorina Taifas, Georgeta Tudor, Carmen Pinte, poeta și cantautoarea Florentina Danu, artistul plastic Dumitru Grădinaru. Sunt mult mai mulți, am amintit aici doar câțiva, participarea este mult mai largă, sunt invitați din toată țara. Nici însoțitorii și simpatizanții nu sunt mai puțini, și-i amintesc pe: Dumitru Baciu, Verginica Borșan, Ionel Dumitru, Rodica Spînu, Dumitru Dumbravă, Maria Stamate, Doina Mușat, Marcel Simion, Vali Verban, Narcis Rusu Gica Ghiur, Manea Doiniţa, Ioana Uță, Florina Tomescu, Bortea Steliana, Dorina Manole, Maria Cerchez, Elena Mihalcea, Mihai Vîlceanu, Viorica Popescu, Cornel Pinte, Tiberiu și Livia Picovici, Arpad Rozalia, Elena Avramescu, Mihaela Spătariu, Mihai Matei, Ilie Vergil.

După cum este binecunoscut, tabăra este organizată sub patronajul ASCIOR și al Societății Culturale APOLLON.

– Ce cuprinde programul taberei din acest an?

Avem lansări de carte: Badea Liliana – Vise printre anotimpuri, Arpad Toth – Rondeluri și alte poezii, Ana Mihail – Viața între lacrimă și zâmbet, Tudor Georgeta – Pe altarul culturii și neatârnării, Florentina Danu – Dintre sute de cuvinte, Roxelana Radu și Victor Cobzac – Împreunăzbor și Întoarcerea. De asemeni, va fi o expunere cu tema Despre culoare și penel a artistului plastic Dumitru Grădinaru.

Firește că nu putea lipsi mult așteptatul recital de muzică tradiţională ruso-lipovenească al Ansamblului lipovenesc “SLAVEANKA” – din Slava Cercheză – Tulcea, precum și cel la fel de apreciat al Grupului “DAIMA” al Comunităţii Armâne din Tulcea, împreună cu cantautorii Corina Badea şi Gabriela Şişcu.

– Iată că aduci laolaltă etnii, tradiții, obiceiuri, românii fiind cunoscuți

de-a lungul istoriei ca un popor tolerant și empatic cu naționalitățile și etniile din țară.

Cum ai descrie poporul român?

Românii sunt un popor care își stabilizează identitatea națională prin trăsături proprii, am spune unice, ale unei națiuni, cum ar fi limba, cultura, religia, dar și prin respectarea obiceiurilor, tradițiilor, cutumelor specific comunității naționale.

De-a lungul vremii, poporul român a fost supus agresiunii marilor puteri, nu numai prin războaie, ci şi din punct de vedere spiritual. Scopul urmărit a fost, şi este, dezarmarea sa morală, cultivarea ideii că el nu reprezintă ceva viabil la scara istoriei, că nu a creat valori autentice. Românii trebuie să-și recapete încrederea în capacitatea lor de a se conduce pe sine, de a duce mai departe şi multiplica zestrea materială și spirituală preluată de la înaintașii lor.

Caracteristica sufletului nostru național este adaptabilitatea, o structură sufletească intermediară între aptitudinea creatoare a occidentalului şi resemnarea pasivă a orientalului, iar această trăsătură generează calităţile, dar şi defectele românilor. Căci adaptabilitatea e o sabie cu două tăişuri. Ea poate însemna evoluţie, inteligenţă, fineţe, supleţe, progres, după cum poate însemna laşitate, duplicitate, şiretenie, superficialitate. Suntem cu toții de acord că n-am trăit încă momentul național culminant, că trecutul nostru e impur și înstrăinat și că așteptăm de la viitor realizarea noastră sufletească integrală.

Românii se pot evalua predominant prin calități sau prin simboluri, tradiţii şi obiceiuri, la care aderă spontan şi firesc. Este normal ca românii să se caracterizeze ca fiind muncitori, ospitalieri, toleranți, capabili, adaptabili, optimiști, cu umor, creativi, comunicativi etc. Primele trei calităţi autoatribuite de către români sunt ospitalitatea, hărnicia şi omenia.

Identitatea românească desemnează ceea ce românii au specific, ca popor distinct de alte comunități naţionale, reflectă calea specifică în care ei îşi construiesc cultura şi îşi organizează viața privată și viața publică, exprimă modul lor particular de a răspunde la constantele universale ale culturii: îmbrăcăminte, hrană, locuire, religie, joc, artă, comunicare, limbă. Identitatea românească derivă din participarea indivizilor la practicile culturale și activitățile proprii românilor, presupune atitudini pozitive față de membrii grupului naţional, atașament şi mândrie națională, sentimente de protecţie, determinate de apartenenţa la o națiune, loialitate faţă de membrii grupului naţional, revendicarea unei obârșii comune şi împărtăşirea aceloraşi tradiţii şi obiceiuri.

– Cum ai caracteriza viața în România astăzi?

Viața în România azi, este alertă, în plină misiune creatoare, se actualizează permanent. Cultura și creația sunt definite prin acele activități care au la bază valori pe care le cunoaștem cu toții, exprimate prin diferite forme ale artei, indiferent dacă aceste activități au o orientare comercială sau nu și indiferent de modalitățile de desfășurare. Creativitatea pune în circulație toate formele expresiei artistice, inițiate și produse pe un necesitatea construcției și evoluției identitare. În ultimii ani s-au petrecut cele mai profunde și rapide transformări din istoria României moderne. Fie că e vorba de schimbări economice, politice sau tehnologice, ori de felul în care ne trăim viețile, ori de comportamentele noastre sociale și financiare, suntem, din multe puncte de vedere, altă țară. Cu bune, cu rele…trăim în pace, într-un stat laic, care își păstrează neutralitatea față de asociațiile și cultele religioase, cu o viață religioasă ce se desfășoară conform principiului libertății credințelor religioase.

Trăim într-o lume de zvonuri și opinii, alimentați și de media, al căror singurul adevăr trâmbițat este definit prin credința subiectivă a individului care mereu are dreptate. Mărturisesc că mă așteptam să văd știința și cercetarea la lucru, o știință capabilă să explice fără complexe, într-un limbaj accesibil, care să le dea oamenilor cunoștințe necesare de a înțelege provocările noului mileniu. Tot așa cum m-aș fi așteptat, ca această încercare să ne dea, tuturor, prilejul de a ne întoarce în noi înșine pentru a ne deschide mai mult – și mai sincer – unii față alții.

Binecuvântați suntem să trăim în grădina Maicii Domnului-România, dacă suntem sănătoși, dacă avem parte de iubire și oameni dragi alături, e un bonus de care se bucură puțină lume. Dacă te bucuri de bucuria altora, acest lucru, fără doar şi poate, denotă altruism şi capacitatea de a empatiza cu ceilalți. Aici e bucuria dăruitorului, a celui care face anumite lucruri pentru ceilalți, pentru a-i vedea bucurându-se, dăruindu-și astfel, lui însuși, bucurie. Dar cred că forma cea mai pură de bucurie e să te bucuri de bucuria unui necunoscut. Nu te bucuri pentru că îl știi și ți-e drag, și nici nu te bucuri pentru că i-ai dat ceva, te bucuri pur și simplu de bucuria lui. E o formă miraculoasă aici prin care se întâlnesc două destine, bucurându-te gratuit şi necondiționat de bucuria unui străin, îi trăiești pentru o clipă viața, tu ești el, ești bucuria lui.

Iată, deci, răspunsul scurt… timpul prin care am trecut a fost bun , pentru că din familie, școală și societate am învățat să nu accept minciuna continuă și să fac distincție între bine și rău.

Pe parcursul celor trei decenii de tranziție, nu ne-am schimbat doar noi, cetățeni ai unei țări aflate într-o cursă de a recupera decalaje față de Vest, și lumea din jurul nostru s-a schimbat cu o viteză amețitoare. Toate aceste transformări se regăsesc până în cele mai intime aspecte ale vieții noastre de zi cu zi. Și se văd inclusiv de la o generație la alta de români.

– Cum sunt oamenii Deltei? Ce au ei special?

Oamenii Deltei sunt fantastici…așa cum era Deda (Bunicul) meu, așa cum sunt cârdurile de pelicani înșirate ca mărgele albe, covoarele de nuferi albi, lebedele albe cu pui cenușii, peștii aurii (Reginele bălții)….totul e fantastic!

Deda(bunicul) – Privesc fotografia și lacrimi se preling/ Mi-e dor de tine deda, durerea cum s-o sting?/ Îmi amintesc aievea, erai înalt… bărbos/ Un lipovean puternic, glumeț și sănătos.

Istoria spune că, în urma războiului ruso-turc, încheiat în anul 1774, Imperiul Rus a obținut controlul asupra unor teritorii din sudul Ucrainei, inclusiv regiunea Zaporojie, ca și o mare parte a Deltei Dunării, inclusă în Basarabia, începând cu anul 1829. Cazacii, care nutreau o mare aversiune față de ruși, nu au acceptat dominația țaristă și, în urma mai multor conflicte și revolte, au fost înfrânți, dezarmați și desființați ca putere militară. Mulți au fost nevoiți să părăsească teritoriile lor tradiționale și au emigrat care cum au putut, ajungând până la gurile de vărsare ale Dunării. Aceștia se stabilesc pentru prima dată la Sfântu Gheorghe, după care colonizează satele Letea și Caraorman.

Oamenii deltei, sunt recunoscuți ca cetățeni români prin Decret Regal din 1878 fără deosebire de grup etnic sau religios, vorbitori de limbă română apoi vorbitori de limbă maternă, sunt formați din majoritatea rușilor lipoveni si ucraineni. În Delta Dunării trăiesc aproximativ 15 000 de locuitori de naționalități diferite: români, lipoveni, ucraineni, turci și greci. Între ucraineni şi lipoveni există diferențe foarte clare de limbă, obiceiuri, tradiții şi chiar de înfățișare fizică.

Cazacilor li se spunea “haholi”, denumire dată de ucraineni, hahol însemnând snop, pentru că aceștia purtau părul din creștetul capului într-un snop, restul fiind ras. Limba vorbită este ucraineana veche, împodobită cu cuvinte din preajma celor cu care au locuit, inclusiv românești. Cazacii nu s-au amestecat niciodată cu lipovenii, deși limba și obiceiurile li se aseamănă și nu le place să fie confundați cu ei, chiar și acum când sunt în parte asimilați natural de populația de etnie românească, majoritară.

Trăitorii deltei sunt oameni curajoși, ospitalieri, țin mult la obiceiuri și tradiții, te primesc în casa lor cu drag și veselie, pregătesc cele mai gustoase preparate din pește, raci, icre. Îți arată cum se curăță peștele, cum se păstrează peștele, îți răspund la curiozități, dacă ai.

La o ciorbă de pește, un proțap, o saramură, varenichi(coltunași lipovenești) cu o harmoșcă ( acordeon mic) și o țuică mică se încinge un Kazacioc pe cinste, cu dansuri si cântece lipovenești.

Zeci de mii de turiști din întreaga lume vin an de an aici pentru a vedea peisaje unice și un stil de viață nemaîntâlnit pe bătrânul continent.

Ce au special acești oameni? Sunt creativi, curajoși, veseli, ospitalieri, cu minte ageră, nu sunt suspicioși, stabilesc ușor relații cu alte comunități fără să le nege identitatea, sunt deschiși la comunicare, exploratori de resurse, iar munca lor trebuie valorizată și respectată. Să nu uităm de aptitudini fizice, ce au făcut ca Delta Dunării să dea lumii numeroși campioni la caiac canoe… numai comuna Crișan, care are doar 1200 de locuitori, a oferit nu mai puțin de 25 de campioni mondiali, olimpici sau europeni. Acest lucru înseamnă că, în medie, una din zece case a dat țării câte un campion. Cel mai renumit dintre aceștia este Ivan Patzaichin care și-a trecut în palmares 7 titluri olimpice și 22 de medalii la campionatele mondiale.

***

A consemnat pentru dumneavoastră Roxelana Radu, jurnalist, membru UZPR.

by

Referinţă Bibliografică

Radu Roxelana: „TRADIȚII ȘI OBICEIURI DUNĂRENE ALE RUȘILOR LIPOVENI” Interviu cu Olga Văduva, în „Viața Buzăului” din 2-8 august 2024./ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 4 august 2024