Eugen Oniscu: ÎN LUMINA CALDĂ A APUSULUI
În tot timpul perioadei de izolare la domiciuliu din cauza pandemiei, Toader Neacșu se gândise la multe lucruri. Și mai ales își analizase viața sa punct cu punct,…
LEGENDA SPINULUI PREFĂCUT ÎN CRIN ALB… (adaptare după legenda FLORILOR DE CRIN ALB) autor Vasile BELE
… și, uite așa au început legendele! Era pe vremea începutului de lume, când Iosif și Maria, călătoreau cu Pruncul Isus. Maria călare pe un asin, cu Pruncul…
Gheorghe PÂRLEA: Prinsoarea lui Budacea pe seama goliciunii babei Catrina
(Amintiri moștenite – Din tinerețea lui Ion Ionașcu) *** Budacea se pocăise o vreme, iar în cuminţenia lui se vedea bine că avea remușcări. Drept e că mintea…
Eugen Oniscu: MEDIUL SUFOCANT (2)
– Să nu mă amestec eu mama ta, ce te-am purtat în pântece și te-am simțit mișcându-te în pântecele meu! Ai fost primul meu născut și cu câtă…
DAN EUGEN MUNTEANU: Învăţătorul din Bursucani (În amintirea bunicului, din întâmplările tatălui meu)
Undeva într-un sat întins la malurile mâloase ale Covurluiului, duceam în timpul verii, în picioarele goale, ulcioarele şi găleţile cu apa de râu pentru vieţuitoarele din ograda casei….
Gheorghe PÂRLEA: Cum șotiile tinereții pot face din broască unealta morții (Amintiri moștenite)
Budacea era hâtru şi cam nestăpânit. Avea el şi-un of. Îi căzuse dragă Casandra lu’ Blăniţă, dar fata nici măcar nu-i răspundea la bineţe. Şi cum flăcăul îşi…
Victor Ravini: Untul
Era coadă la alimentară la Leonida. M-am oprit. „Ce se dă?” / „Unt.” Stăteam pe gânduri. Să iau, să nu iau? Aveam unt acasă, aveam destul. Dacă nu…
MASIM ȚIGANU (de Ion Lazăr da Coza)
„Proza lui Ion Lazăr da Coza se citeşte cu sufletul la gură, iar când o închizi, ştergându-ţi pe furiş o lacrimă, rămâi cu părerea de rău că…
Al. Florin Țene: Visul alb
Câinele, singurul prieten care-i mai rămăsese, îl lingea pe față cu un devotament rar întâlnit. Nenea Călin, așa cum îl strigau mai toți copiii din cartier, se ghemuise…
SILVIA CINCA: ALEGEREA
Un colț de stradă din traversarea de la Piata Obor spre Moșilor. O zi caldă și obositoare. Merg încet privnd obișnuitele schimbări mai exact dispariții. Magazine pierite din…
Eugen Oniscu: POVESTEA UNUI PESCAR
Pentru Haralambie Maxim cea mai mare bucurie a vieții sale era să iasă cu barca pe baltă la pescuit. Cel mai mult îl încânta această îndeletnicire în nopțile…
Eugen Oniscu: ÎNTRE LUMINĂ ȘI ÎNTUNERIC
Din copilărie și până la cei treizeci de ani ai săi, Robert Ciubotaru trăise doar implicat în bătăi, furturi, și scandaluri. Pe când era minor fusese câțiva ani…
Eugen Oniscu: HOINARII
În stația de metrou Britz-Süd din Berlin, într-o seară rece de iarnă goală, se urcară vorbind tare în metrou doi bărbați. Unul din ei era un țigan pe…
Eugen Oniscu: SFATUL UNEI MAME
După obiceiul pe care și-l formase de-a lungul timpului, și în acea dimineață Florian Pârvu plecă de acasă spre munca sa. Trăia de câțiva ani în Berlin, împreună…
Eugen Oniscu: SENTIMENTE ÎNĂBUȘITE
Mediul în care se născuse și trăise până la douăzeci și doi de ani Nichifor Preda fusese dur. Locuia într-un cartier periferic dintr-un oraș din România, cu tatăl…
EUGEN ONISCU: PĂȘIND ÎN LUMEA CELOR MARI
Sub soarele dogoritor al verii, mă plimbam împreună cu sora mea într-o zi de duminică pe faleza arhiplină a orașului Tulcea. Aveam pe atunci zece ani, iar sora…
Eugen Oniscu: SPOVEDANIA UNUI OM
Era o seară rece, noroasă, plouase în acea zi de iarnă, iar norii cenușii amenințau cu încă o bună ploaie pe noapte. Lucram pe atunci ca paznic pe…
EUGEN ONISCU: O ZI A RUȘINII
Aveam pe atunci șaisprezece ani. Mă plimbam cu un prieten prin autogară. La un moment dat, atenția mi-a fost atrasă de un tânăr ce mergea ajutat de cârje…
EUGEN ONISCU: O RAZĂ DE SPERANȚĂ
Pe străzile însorite ale unui oraș din nordul României, mergeau Ovidiu și Ioan pentru a face o vizită unei familii. Era în luna Mai. Totul era frumos în…
EUGEN ONISCU: VIAȚA CA UN DAR
Într-o dimineață destul de rece de iarnă în Valencia, trecând pe lângă Plaza de Toros înainta Claudiu cu pași repezi pentru a se încălzi. De fapt el alesese…
EUGEN ONISCU: PAȘI SPRE ABIS
Tudor Mihai aproape că nu putea să creadă că mai avea doar o săptămână și trebuia să părăsească pentru totdeauna apartamentul în care trăise o viață. Iar la…