POEZII DEDICATE LUI GRIGORE VIERU G las duios în grai românesc, R ămâi „luceafăr al limbii române” I ubit pe tot plaiul strămoşesc G ând înaripat, făptură-minune, O inimă ce bate în…

Cuvântul a fost creat din raţiunea de comunicare dintre oameni, cu scopul de a numi creaturi sau fiinţe, obiecte şi fenomene, şi a vorbi despre ele atunci când…

IARNĂ (Nostalgie)   De ce mă tulburi, iarnă, Cu ochii tăi albaștri, Când peste câmpuri, iată, Arunci grăunți de aștri?   De ce mă tulburi, iarnă, Cu amintiri…

Vântul, rătăcit târziu pe deal, mătura poteca-ntortochiată, un amurg de toamnă ireal dezlega enigma dintr-odată.   Din trecutul ce părea lăsat la o margine de gând precară ajungeau…

GHEORGHE A. STROIA – acrostih (a se citi și pe verticală)   Gândurile adunate în lumină se prind în Hora cuvântului de suflet iar Euterpe își continuă dansul…

SEMĂNĂTORUL – DIN VREMURI DE ALTĂDATĂ   (Versiune nouă)   E vremea să ies pe-afară Și să-mi cercetez ogorul, Iși zicea, sătul de iarnă Și de griji, Semănătorul…

IZVORUL Așa precum izvorul peste prund își saltă unda plină de răcoare, la fel și eu, te aduceam în gând, să te alint cu roua din petale.  …

CĂCIULA LUI DECEBAL   Căciula asta-i pentru cine știe să o poarte, Pentru acel ce viața adorând el nu se sperie de moarte; E semnul dacicului neam, un…

STELE-N CER      Stele-n cer, Deasupra mărilor, Ard depărtărilor, Până ce pier,   După un semn, Clătind catargele, Tremură largele Vase de lemn;   Nişte cetăţi, Plutind…

CUVÂNTUL ÎNSUFLEȚIT Duc insomnie În poezie, Cu aripi de gând Peste timp trecând. Pun rugă-n cuvânt, Ca să-și ia avânt Cu muza în vers, Către Univers. Când spre…

  PLUTIND SPRE CĂI LACTEE… #AnnaNoraRotaru – autor Trecură primăverile, trecură veri în șir… M-apasă toamnele cu talpa grea pe trup… Simt cum se usucă al vieții-mi trandafir,…

SUFLETUL PRIN IARNA VIEȚII Iarna vieții mă apasă pe firea-mi neputincioasă, iar doru-n suflet fremătând se-ncheagă pe lacrimi de gând. Din amurg pășind spre noapte, se scurg lacrimile-n…

O altă toamnă bate la fereastră cu frunze ruginii și dantelate, se ofilesc garoafele în glastră, de-atâtea amintiri necenzurate.   Revin acum, pe cuget să se-așternă, când vara-și…

MAI FRAGILI CU O VIAȚĂ se dedică dnei Monica Hurmuzache-Clark, pentru al său minunat jurnal inițiatic, frumos intitulat „FLOAREA SOARELUI”   Uneori, sufletul, ascuns între lumi, încearcă să…

    VREAU LUMEA S-O SCHIMB… #AnnaNoraRotaru – autor Mi-am spus să plec la vreme de seară, Când luna suspină pe cer, sângerie… Nimic nu mai e precum…

De la Tine-ncepe viața, veșnicia dar și timpul, zorii zilei – dimineața – însăși toamna – anotimpul. Și materia începe, umple ca nimic eterul; cu greu omul de-o…

GUSTÂND NEMĂRGINIREA „La început era Cuvântul,  și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Dumnezeu era Cuvântul”. (Sfânta Evanghelie după Ioan)   Mă-nalț spre tine armonie pură, din cupa ta…

Sufli ca-ntr-o lumânare când pășești în țara-aceasta, de ești mic sau de ești mare și de vrei să-ți porți tu țeasta. Slujba țării nu-i o joacă unde intri…

Ochii ce-i iubesc au atâtea stări, Ce-mi sunt pentru simtirea-mi gari, Sunt multiple sentimente, pasiuni În gânduri la Ea mereu să le aduni. Cum e o ființă Delicată,…

Se plimbă cărțile pe etajeră, eu le privesc tăcut dintr-un ungher, parcă ascult povești din altă eră, învăluite-n falduri de mister.   Alerg cu gândul înapoi, prin vreme,…

Cuvintele se nasc și mor, prin lume unele colindă, purtate-adesea de un nor, pe care-au reușit să-l prindă. Sunt sfâșiate în duel de altele ce-s mai vivace, iar…

Uită-te te rog la mine, Te-am visat de-atâtea ori Iar acum în somn cu tine am coşmar … Nu vreau să mori ! Nu uita, cerşesc cu greu,…

Întru nemurirea lui Eminescu, cel ce a trasat cu lumina cuvântului său o cale nouă în literatura română și universală! Întru bucuria culturii! Prin cultură suntem salvați. EMINESCU…

Din cauza ta-nflorește floarea – dureri, parfum de primăvară – la mine, Sec! Ce ai? Uitarea – pierdute mâini doar într-o seară… Din cauza ta îmi place albul…

Oglinda vieții-ntoarsă spre trecut cu amintiri se umple dintr-odată, din tot ce-a fost, din câte am avut, în visul meu se-adună și fac roată. Se-nvârte roata-n falnicul decor,…

STRĂFULGERARE (Poezie dedicată poetului neamului Mihai Eminescu) Deodată s-a făcut noaptea senină și-a coborât pe româneasca vatră LUCEAFĂRUL… și fulgerând in piatră a dat și SFINXUL din Carpați…

Rugă lui Eminescu   La steaua unde te-ai ascuns Nu vom ajunge niciodată Și nu vom găsi răspuns La mintea ta aprofundată   Chiar dac-a fost stea căzătoare…

CAD MĂȘTI DE AUR (Omagiu actorului Mitică Popescu) Din scene cad ilustre MĂȘTI DE AUR discret îmbrățișate de-ntuneric, tot ce a fost scânteie sau feeric rămâne doar cu…

Cu amintiri venite peste vreme, să îmi așeze rime în poeme, ajung și dorurile voastre, toate, iubitelor din viața mea plecate, la un sfârșit întârziat de vară pe…

  ARMURĂ ȘI SCUT… #AnnaNoraRotaru – autor A plecat anul ce-a fost, cu alți la rând, în gloată Și s-alăturat la ceilalți trecând pragul veșniciei… Ne-a luat Încrederea…

Minunățiile pe care Tu le-ai lăsat pe-acestă lume sunt, pentru suflet, sărbătoare, menită, doar, să îl îndrume… Lumini și ghețuri, pe alocuri, sau petice de Cer, sculptate, aprind…

Cel neapus a răsărit și lumea-n veci s-a lumina; dorința Celui Preamărit: să mai presare câte-o stea. Și Luna s-a iluminat, Pământul, evident, și el, iar ieslea s-a-nfrumusețat:…

Uitarea retrezită, ivită dintr-o teamă lăsată într-o seară pe coama unui deal, în prag de insomnie fără răgaz mă cheamă să-ascult pe înserate un cântec din caval.  …

ECOU DE VERS Se strânge un mileniu într-un poem în zorile luminilor celeste și magii vor aduce altă veste ce se va naște-n noul Bethleem. Beznele se agită-n…