Camelia Opriţa: Ica, păpușica: Jurnalul Icăi
Ica este-o păpușică, Cu rochiță de bumbac, Are gura mititică Și un pufuleț în cap. Ochii-s verzi ca iarba moale, Obrajii sunt de caisă, Poartă mândră la sandale…
Camelia Opriţa: Prințesa de Iasomie
Prințesa de Iasomie Florile de păpădii Își făcură pălării Din mătăsuri albe, șic, Și din fir de borangic. Una-i dulce ca o rază Și adesea se visează: Zână,…
Iepuraşul şi morcovul
Sunt un iepuraş frumos Şi am un botic pufos. Eu de fel nu-s arţăgos, Dar sunt tare pofticios. Văzui dis-de-dimineaţă Un morcov cu frunza creaţă. Ce mi-am zis?…
Camelia Opriţa: Sari șotronul peste chin
Fă-te, suflete, copil, Arzi tristețea pe-un fitil, Fugi desculț prin roua rece, Vezi cum supărarea trece! Lasă haina de om mare, Strâmtă, gri și cu rigoare, Pune-ți coif…
Camelia Opriţa: Ileana Vulpescu: Flori de cerneală pe hărțile timpului
Pe masa de lemn bătrân, hărțile lumii – acele mappa mundi încărcate de rătăciri misterioase – își întind pânzele îngălbenite alături de cărți cu miros de vechime. Lângă…
Camelia Opriţa: Oltul curge mai departe…
Din deziluzie și din „apa Oltului” care nu se oprește, se nasc aceste versuri. Când simți că totul a fost o amăgire, poezia devine singurul mal sigur. Mi-am…
Cocuța Broscuța și tortul de ciocolată
Din volumul cu acelaşi nume _____________________________ Mai demult, a fost odată, Un tort nalt de ciocolată Cu foi de fistic, șuvițe, Flori sticloase și pestrițe. O căsuță-n vârf…
Camelia Opriţa: Poporul care nu știe să creeze distruge
Când palmele uită să zidească Aici rezidă marele pericol al prezentului: poporul care nu știe să creeze, distruge. Atunci când o națiune încetează să mai ridice fabrici, să…
Rădăcini şi soare
Eram în vremea lui April o ciocârlie ridicată peste viaţă şi moarte o floare, un tril, un imn venit de departe, un copil, o frunză ca un zmeu…
Camelia Opriţa: Două greutăți și două măsuri: Mielul de Paște: Între Jertfa Sfântă și Masacrul Inutil
Mielul de Paște: Între Jertfa Sfântă și Masacrul Inutil Duminica Paștelui reprezintă punctul central al luminii creștine. Sfântul Grigorie Teologul ne învață că există trei dimensiuni ale acestei…
Camelia Opriţa: Conștiinţa nu are dreptul la somn
Între Absurd și Absolutism: Dualitatea Identității Românești A-l analiza pe Nicolae Ceaușescu doar prin prisma prăbușirii sale înseamnă a ignora transformarea colosală a societății românești, pe care el…
Camelia Opriţa: Mă uitai pe Olt în jos…
Foaie verde măr zemos Mă uitai pe Olt în jos, Văzui frunza primenită Şi pe maica necăjită. Plânge, plânge şi suspină Că se simte prea străină Ca frunza…
Cățelușul Zmeu…
Motto-ul meu extras din: Într-o lume sumbră ( poem în proză ) Să hrăneşti un câine fără stăpân Nu va schimba lumea Dar va schimba lumea Acelui câine….
Camelia Opriţa: Viața este un cântec de dragoste
Eu sunt ordinea și sunt logica, Știu exact izvorul din care mă nasc. Sunt creativitatea spiritului liber, Pasiune, dorință, lăcomie și vlagă, Sunt senzualitatea ce lumea dezleagă. Sunt…
Cascadă de flori…
Cascadă de flori, râuri de culori ploaie parfumată limpezi pământul. Răsări deodată floarea delicată să-mblânzească vântul. Strălucire vie, cu parfumu-i nobil, mica iasomie cu umbra curată are stele-n…
Târzie lacrimă, iubirea…
Am fost copila de la ţară, Veneau necazuri şi treceau uşor. Mai dragă ca o primăvară, Trecu copilăria ca un nor. Ne sunt părinţii aproape morţi De griji…
Camelia Opriţa Roma: Băsmăluța cu zorele…
I-am cusut măicuței mele Băsmăluță cu zorele. Narcise cu guleraș Ce au chip de îngeraș. Buchete de ghiocei, Brândușe și brebenei. Ochi de frezii parfumate Ce zâmbesc înviorate….
Iubirea este o carte nescrisă, Iubirea, cea mai frumoasă rugăciune
Nu-i moarte unde dragostea respiră. . . Nu-i moarte unde dragostea respiră, Nici întuneric unde-i un „te iubesc”, Tot ce e haos, muzica din liră Îl face-n înțeles…
Balada de la Brant Rock (Ajunul lui 1906)
(din volumul „Între glorie și ruină”) Poezia și radioul sunt surori de sânge: ambele trăiesc prin vibrație, prin ritm și prin imaginea pe care mintea o construiește acolo…
Camelia Opriţa: CRĂCIUNUL TUTUROR: Crăciun fericit întregii lumi!
Crăciun fericit celor ce dorm în barăci, Sau n-au niciun cer sub care să tacă, Celor ce-n iarna șomajului, săraci, Văd speranța cum stă să se treacă. Unii…
Camelia Opriţa : Oamenii sunt florile pământului
i fiori della vita La fioritura dalla „Polvere” Se all’inizio scrivevi che dalla polvere siamo diventati una „forza viva”, ora quella forza prende una forma specifica: il fiore….
Într-o lume sumbră…Viața animalelor și povestea luptei lor perpetue pentru supraviețuire. „De la răsărit până la apus”.
Câinii vagabonzi sunt condamnaţi la o existenţă mizeră printre ruine, insule gigantice de gunoaie. Oamenii au rămas la fel de nepăsători de mediul înconjurător; dezinteresaţi de a construi…
Niculiță – Copilul zăpezilor
Glasul omului ar amuți în gânduri dacă n-ar fi femeia lângă el, așa că Maria își urmă bărbatul într-un sat de frontieră unde acesta primi misie militară. Filip…
Camelia Opriţa: Calliope: Reversul dragostei
S-a înnoptat cât ai clipi şi plouă, Un gând hoinar mă năpădește, Încerc să-i dau o formă nouă Tăcerii care mă-nrobește. O caut în ropot de mătase, În…
Camelia Opriţa: OGLINDA
Timpul meu e o oglindă fluidă, cu ieșiri ce se înalță, tainic, din labirintul minții. Gândurile îmi curg într-un iureș neîntrerupt, zbuciumate, asemenea apelor Mării Moarte ce caută…
Orologiul care a uitat să pornească timpul…
Când zilele şi nopţile nu erau încă făcute, Timpul aflase câte ceva despre visurile ce aveau să locuiască mai târziu în sufletele care dădeau energie stelelor, cum şi…
Camelia Opriţa : Păianjenul şi toamna
Noaptea-i toată de grafit, Galben a-nceput pământul. Semn că toamna a venit, La fereastră-mi bate vântul. Ploile, cu pași mărunți, Umblă-n frunza de mătase; Pe sub umbre de…
Camelia Opriţa: Dincolo de noi
Dacă aș sta, aș fi doar umbră-n cale, Strivind lumina de pe chipul tău. Așa că plec, ducând cu mine jale, Te las în urmă, să nu-ți fie…
Camelia Opriţa: Vând insomnii şi turnuri de ploaie…
Noaptea trecută, pe vârful muntelui, Luna părea o corabie de hârtie peste care se năruiau apele negre, zvârlind-o, naufragiată, spre stânca ce sfida gravitația. Străbătuse oceane și deșerturi,…
Globulețul de înghețată
Am pus frunze de fistic În copaci cu ramuri șic. Turtă dulce, ciocolată, Flori cu inimi de-nghețată. Cu zăpadă fermecată Turta dulce-i frământată. Lăptic, miere de-albine Îmi deschid…
Dănuț, copilașul hărnicuț
Din volumul (în curs de apariție) cu același nume Ascultați Și vă minunați! Într-o carte mititică, Hărnicuț ca o furnică, A fost odată și mai este Un copil…
Camelia Oprița: Scrie-mi…
Vă deschid o fereastră spre o noapte din trecut, când versurile curgeau timid, strânse din teama curată de a nu tulbura somnul lumii și liniștea Creatorului Scrie-mi, Ți-am…
Cocuța Broscuța și Prietenii
O cunoașteți pe Cocuța? E fetița lui Broscuța! Cântă seara, cântă-n zori, în căsuța lor de flori. Greierul de pe cucută stă și mut o tot ascultă, Broscărimea…
Peştişorii Lulli-Trulli
Încerca de ieri să sară, O scrumbie mai bizară, Peste frunza grea de nalbă, Din gradina lui Moş-Jalbă. În hăinuța-i aurie, Ca floarea de păpădie, Sălta mândră că-i…
































Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..
© Copyright 2015. Revista Armonii Culturale