Focul, Tainic gânditor Își joacă șăgalnic limbile Ajutându-mă să nu mă rătăcesc Privind cum tainic mi se prelinge umbra Pe ziduri înghețate de gânduri pierdute Haotic se joacă…

Un cântec alb   Un cântec alb se țese în depărtări sihastre, ninge iar cu vise, prin suflete albastre, zăpezile luminii au brațe argintii, prin inimă-mi colindă șoapte…

“Ochiul nopții”   Nu știm noi ce vede ochiul nopții îmbiat de serenada lunii De viorile nenăscute încă din pântecele copacilor vii Pătura misterului se cerne peste lume…

Mai urc în fiecare zi o treaptă sperând că norii doară-i voi atinge, dar scara nu e-ntotdeauna dreaptă, iar bâtrânețea, numai, mă împinge. Și nu e chip, nicicum,…

Se-ntâmplă… Se-ntâmplă, uneori, să vrem să fim Un psalm de dor, un ochi de Heruvim. Se-ntâmplă… Însă, nu prea reușim… Se poate, prea ades, să încercăm Cu mari…

Noua generaţie   IMAGINE EXTERIOARĂ   EA, vegană, costelivă, anorexică. O multitudine de cercei: cercei în urechi, cercei în nas, cercei în buze, cercei în sfârcuri, cercei în…

Clopotul lui Gauss Sub Clopotul lui Gauss e liniște și pace, E toamnă sub Cupolă, frumoasă și stângace, Desface vântul frunze, cum anii, de pe ramuri, Din Carul…

Ah, cum se-adună anii peste noi, venind cu amintiri necenzurate!… Privesc prin ceața vremii înapoi, mă pierd în umbra clipelor ratate.   Adesea mă întreb: de ce-am ratat?…

Apus Eugen Serea Ce freamăt, ce neliniște în unduirea ierbii! Cum tremură în frunze nădejdile târzii! Din miazănoaptea minții se-ntorc în inimi cerbii Să soarbă din izvoare luminile…

Eugen Serea Cum? Cum să Te tac, când Tu îmi dai deodată Și moarte și putere să renasc?! Ca fiu mă-ntorci către cerescul Tată Și-mi ești Lumină-n noaptea-ntunecată:…

Eugen Serea Lacrimi de Cer Tristețile atâtor ploi Se scurg din ochii Tăi, Iisuse, În ochii noștri-atât de goi Încât fântânile din noi Izvoarelor sunt nesupuse… Ne cad…

Eugen Serea Rugă de toamnă Dă-mi, Doamne, lacrimi dorului de Rai În toamna ca o temniță a firii; Precum pădurea, efemerul strai Să-l schimb, tăcut, cu aurul Ivirii……

Eugen Serea Ultima speranță Vibrează surd coloanele din Petra, Un virus nou se-ndură de Kaletra, Când alții, vechi, în Lume fac ravagii; Cu ochi deschiși visez doar naufragii,…

Eugen Serea De ce, toamnă? De ce-ai vrea, toamnă, sufletul să-mi iei Și să mi-l duci, ca frunza-n vânt, departe? Prin ce Shambale sau prin ce Agarthe Mă…

Mai tot Omul dintre noi poartă-n sine, din născare, ochelari până când moare şi indiferent de soi… Dioptrii?… multe, puţine, funcţie de caracter… Cultivat, sărac, boier, Lumea-n „rame”-i…

Eugen Serea Trec păsările Trec păsările-n zborul lor ciudat Spre cer străin de Nu-se-știe-unde În care om în veci nu va pătrunde Decât de ploi de aur pur…

– partea I – Mergeam spre ziua de apoi când de-aripioare m-au prins doi, m-au întrebat drept cine sunt, de ce-mi fac veacul pe pământ, că Sfântul Petre,…

Eugen Serea Re-Vers S-a-ntors…Eu o credeam demult damnată, Departe, în Siberii de mister… Dar nu semnase ultima erată A vremii care naște pui de ger. Ce triumfal își…

V-am explicat cândva, distinsă doamnă, că nu sunt eu acela care plânge cu lacrimile ploilor de toamnă căzând în suflete cu stropi de sânge, nici cel dojenitor certând…

Se-așază pe casă zăpezile reci…, iar vântul pătrunde prin horn de afară, lipită de mine îmi spui că-o să pleci cu trenul ce încă așteaptă în gară.  …

Psalm Autor Eugen Serea Din marea neagră a pădurii se-avântă luna de mărgean Cu aură precum au sfinţii, dar şi sirenă din ocean Spre-un matelot al rătăcirii legat…

ولي عندك همسات شوق غدت نسيما على جبيني فاستشعرتها كفراشة مرت بنعوتها تنشر السلام وإن اغمضت اعيني ابحرت فيك فزاد الشوق لهيبا في القلب وبدا لي شعور عصرت…

BÂNCUȘIANĂ Timpul Stă rezemat, gânditor, Sprijinindu-se de masa tăcerii Privește resemnat infinitul coloanei fără sfârșit Amăgindu-și singurătatea cu ramul din copacul interzis Cheamă aproape cumințenia pământului, care, melancolică,…

bradul   iubirea alunecă pe o pârtie de schi și-mi pun întrebarea: oare o să mai vii? cerul fără nori e de-un albastru intens, sentimentele noastre sunt în…

  Întunecare Eugen Serea   Foşnesc a moarte frunzele sub paşi, Castelul lor de vis e-acum ruină; O, suflete al meu, de ce n-o laşi Nici pentr-un câmp…

              I-am dat visului bani pentru piață, A venit cu o traistă plină cu idei închise precum scoica Acum mă chinui să…

  Vecernia toamnei De Eugen Serea Lumina-ngenunchează la izvor Pun frunzele metanie tăcerii, De-atâta dor, icoanele mă dor, Mi-e sufletul o pasăre în zbor Spre zarea-ndepărtată a-‘Nvierii… Chem…

Eugen Serea Lăsare la vatră Din luptele Luminii mă voi lăsa la vatră Că slova Ei zadarnic a fost săpată-n piatră… Voi lepăda condeiul, coroane să nu ardă,…

Aduceți mai aproape pădurea de foioase, când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri de jurăminte false, pe la răscruci rămase la margini de legendă, venind de nicăieri. Atunci voi înțelege că…

Eugen Serea Coboară-te, Lumină! Coboară din Lumină, o, Maică a Luminii, Atinge-ne și ochii și gura, nevăzut, Îmbracă-ne făptura în mantia rușinii Adu-ne-n inimi îngeri să tămâieze crinii…

Eugen Serea Izvorul Izvorul curge liber spre Marea lui dintâi Cu șerpuiri de Taină, prefigurând Lumina; Când trece peste-al pietrei preaveșnic dor: ,, -Rămâi!” Argintul Viu o spală…

Eugen Serea Deriva Pe un ocean de spaime ancestrale, Prin ceață lunecăm, triste corăbii Și ne-nchinăm la semnele astrale: ,, -Pe-un singur ban nu cumperi două vrăbii!” Străini…

Nu e important culoarea, crezul, portul, sau talentul. Pentru Om e Demnitatea care-şi vrea în el accentul… Constituţia-o proclamă Aură de OM sub Soare… …dar tot El, cel…

Eugen Serea Autumnală.   Scriu stoluri pe cer semne stranii, străine, Exoduri din calea crăiesei haine, Rămâne-vor umbre în goluri de dor, Născute din raza ideii de zbor……

  Amurg Autor Eugen Serea   Bat clopote de seară, departe, în amurg Și ninge sfânt din zarzări și zările sunt roșii, Adie vântul serii sub Apele ce…

O, cum se duce gândul pe căile astrale şi în infimul clipei, ajuns la infinit, destramă karma sorții din mitice pocale la porți întredeschise pe timp nedefinit. ….

Vom mai vorbi de-această întâmplarecând vor mai trece către sud cocorii,lăsând pe cerul toamnelor barbarepoveștile ce mor, nescrise în istorii. Dar noi, fără să vrem, vom ține mintecum…

Eugen Serea Omul banal Adesea trec singur prin oamenii gri Cu visele moarte, cu spaimele vii Și-ncerc să le-aduc o rază de soare Cât încă îmi pasă, cât…

Piramide Autor Eugen Serea Flăcări de piatră scurg către cer Înstrăinatul mister, Inima voastră, cruce a Firii, Mult prea tăcută privirii, Cântec de leagăn, vântul v-adoarme, Zborul vă…

Sunt tot mai multe frunze ruginite pe care vântul nemilos le-adună poeme înseși toamnei să-i recite, chiar ele, de ce nu, să le compună. Un vuiet dă isonul…

TU, ȚĂRANE… Florentina Savu   Tu, țărane-al gliei Domn, Te-ai împiedicat în „somn”… Nu mai ai căruță, plug Dar grijile îți stau drug   Pe la ușa-ți cea…